Remus Achim, regizorul filmului “În inima Naționalei – Din vestiar până în Germania!”: “Românii vor descoperi o lecție de viață”

“În fața camerei, George Pușcaș m-a impresionat cel mai tare”

Ce credeați despre fotbal și despre echipa națională înainte de acest proiect și s-a schimbat enorm, acum, în viziunea dumneavoastră?
Poate că îmbrățișasem, parțial și fără să îmi dau seama, acest stereotip legat de imaginea fotbaliștilor. Că sunt superficiali, uneori ignoranți… A fost un șoc să descopăr cu ochii mei – veritabili profesioniști! Foarte dedicați și disciplinați. Și câte sacrificii fac pentru performanță! În plus, mândria lor că sunt români, un naționalism pozitiv care m-a cucerit. Ei chiar iubesc România! Fără ca asta să fie o fiță în fața camerelor. Nu e nicio urmă de falsitate nici în tatuajul lui Nicolae Stanciu pentru România, nici în declarațiile lui Ianis Hagi sau ale lui Andrei Burcă. Simți în cel mai concret mod posibil afecțiunea lor pentru România.

Ce personaj din film v-a convins că are talent dramatic și ar putea fi cel mai îndreptățit, prin asta, să se gândească poate și la o carieră în cinema dincolo de fotbal?

Cele mai multe povești individuale din rândul tricolorilor au potențialul de a fi block-buster, fără nicio exagerare! Nu găsești nimic liniar în poveștile lor. Nici măcar la Ianis Hagi, unde te-ai fi așteptat să fie totul ceva mai previzibil. Nici pe departe! Eu am vrut să scot jucătorii la interviuri din zona lor de confort, să vorbim și despre ei, nu doar despre meciuri. Așa am descoperit secretele lui Ianis, pe care le vor descoperi și spectatorii. Cum a schimbat școli, contexte, cum a evoluat într-o presiune publică uriașă încă de la bun început. Iar dacă ne referim la comportamentul în fața camerei, probabil George Pușcaș m-a impresionat cel mai tare. S-a deschis mult către oameni. Am reușit, spun eu, să îl fac să fie el. E un fotbalist care știe să își “joace” viața! Dar am fost impresionat și de omul Răzvan Marin, și de sacrificiile lui Horațiu Moldovan, și de sinceritatea lui Alibec și a lui Mihăilă, dar și de gândirea sănătoasă a lui Florinel Coman sau a lui Radu Drăgușin, și, nu în ultimul rând, de maturitatea lui Nicolae Stanciu.

Top 3 momente emoționante, în viziunea regizorului!

Care scene din filmările de pe durata campaniei de calificare v-au impresionat cel mai mult?

Per total, toate discursurile lui Edi Iordănescu din vestiar sunt impresionante. De fiecare data când le-am vizionat mi-am dat seama că vom avea mai mult decât un film. O lecție de viață! Dar dacă este să aleg, fără să ofer prea multe detalii ca să nu stricăm surpriza, aș spune că discursurile lui Edi Iordănescu din vestiar înaintea meciului cu Elveția din deplasare, plus un Ianis Hagi așa cum, sunt sigur, nu l-a văzut nimeni până acum.

Ce este și ce nu este acest film? Ce așteptări ar trebui să aibă românii de la el?
Cu siguranță este, o repet cu toată convingerea, o lecție de viață. Pentru România și pentru românii care, indiferent din ce palier al societății provin sau în care își desfășoară activitatea, pot lua exemple din acest film. Și nu este doar povestea unei generații tricolore. Nu este doar istoricul unei performanțe și atât. Eu am descoperit o unitate cum nu credeam că poate exista la o echipă, o adevărată familie. Dacă te aștepți să vezi niște tatuați cu vieți de lux, superficiali și fericiți, jubilând acum că s-au calificat… vei fi dezamăgit!