„Cum devii atât de puternic?” Spaniolul care a scris o carte despre Steaua 86 și trauma Barcelonei: ce l-a fascinat
Victoria Stelei în fața Barcelonei în finala Cupei Campionilor din 1986 continuă să fascineze Spania, la 40 de ani de la seara istorică de la Sevilla.
Julio Ocampo Fortuna, ziarist, scriitor și fan al Barcelonei, a mers pe urmele acelei finale de pe Ramón Sánchez-Pizjuán și a scris o carte despre asta. Volumul se intitulează, sugestiv, „Steaua 86. Balada roșie a lui Ceaușescu” și spune povestea primei Cupe a Campionilor Europeni cucerite de o echipă din fostul bloc comunist, precum și a celei mai dureroase nopți din istoria Barcelonei.
Într-o conversație cu Antena Sport, Julio Ocampo Fortuna a explicat ce l-a atras să scrie o carte despre victoria istorică a Stelei și totodată despre eșecul care și astăzi întristează întreaga suflare catalană.
„Tata mi-a povestit despre blestemul Barcelonei, iar Steaua mi-a stârnit curiozitatea!”
„De mic, tatăl meu mi-a povestit despre acea finală din 1986 și despre blestemul Barcelonei. Nu era capabilă să câștige Cupa Campionilor, deși avea super echipe. În acea finală cu Steaua, Barcelona era favorită clară, dar din senin a fost depășită. Și, aparent, în fața unei echipe necunoscute, un bloc ermetic, despre care se știau foarte puține lucruri atunci. Abia mai târziu am aflat mai multe despre cei de la Steaua, inclusiv în 1989, când au pierdut cu Milan finala CCE. Dar până atunci, erau niște necunoscuți. Așa că am vrut să aprofundez subiectul”, spune scriitorul spaniol.
„Pe de-o parte, a fost Barcelona, o echipă mereu pesimistă, care a suferit o serie de ‘blesteme’ de-a lungul istoriei sale. Pe de altă parte, Steaua mi-a stârnit curiozitatea. Am citit cartea unui jurnalist italian care scria despre Duckadam, și mi s-a părut fascinantă. Menționa despre Cernobîl, despre cum a afectat acel moment România. Am început să documentez, să investighez și pe măsură ce investigam mai mult, eram tot mai curios”, adaugă Julio Ocampo.
Ce l-a fascinat pe autor la Steaua: „Cum devii puternic într-un așa context?”
Întrebat ce i s-a părut cel mai fascinant la acea finală, autorul explică faptul că l-a surprins „liniștea ‘excesivă’, la graniță cu aroganța, a Barcelonei în acel meci”. „De asemenea, m-a surprins siguranța mare pe care au transmis-o fotbaliștii români. Nu aveau nimic de pierdut. Peste toate, mi-au atras atenția două lucruri. Barcelona a pierdut finala Cupei Spaniei înainte de finala de la Sevilla (n.r. – 0-1 cu Zaragoza, pe 26 aprilie 1986), dar nu a transformat eșecul acela în dramă. Era convinsă că va câștiga Cupa Campionilor Europeni. Dar cum să fii convins că vei cuceri CCE, când tu nu ai câștigat-o niciodată până atunci? Apoi, Steaua, care a ajuns să joace acea finală dintr-o țară unde era dictatură, unde avusese loc momentul Cernobîl și curentul electric era raționalizat. Cum devii puternic în contextul unor asemenea adversități?!”
Referitor la acea „aroganță” a Barcelonei, Julio Ocampo povestește în cartea sa faptul că jucătorii catalani nu văzuseră, înaintea finalei, decât un videoclip de circa 20 de minute cu Steaua, pe care o numește „o fortăreață misterioasă”. „Acea Steaua nu juca meciurile, ci le trăia și le domina până când ajungeau să-i aparțină cu totul”, scrie autorul în volumul „Steaua 86. Balada roșie a lui Ceaușescu”. Tot acolo, antrenorul Emeric Ienei e descris drept un „crocodil neîmblânzit, cu un carnețel în care schița un fotbal încâlcit, țesut din fire de fier și piele”.
Victoria Stelei a provocat o traumă Barcelonei: „A fost mai mult decât o înfrângere!”
Cartea tratează în detaliu și trauma trăită de Barcelona, căreia acea finală „i-a făcut rău din punct de vedere psihic”, după cum explică Julio Ocampo. „Cred că Steaua, scufundată în sărbătoare după acel succes istoric, nu a înțeles ce a însemnat acel meci pentru Barcelona. A fost mult mai mult decât o înfrângere. Pe lângă faptul că a fost cel mai dureros eșec din istoria clubului, Barcelonei i-a dăunat psihic. Sunt doi oameni, Cruyff și Guardiola, care s-au ocupat să schimbe această situație. Să transforme un club pesimist, un club ‘blestemat’, și să-i schimbe personalitatea. Ei au curățat acea traumă, au lucrat în subconștientul clubului pentru a-l schimba.”
Pentru a documenta volumul și a înțelege realitatea acelei finale, autorul a vorbit cu mai mulți foști fotbaliști de la Barcelona, precum Julio Alberto, Pichi Alonso și Víctor Muñoz. De asemenea, a stat de vorbă cu Gabi Balint, Miodrag Belodedici, Marius Lăcătuș și soția lui Helmuth Duckadam.
-
Cartea, deocamdată doar în limba spaniolă, poate fi comandată de aici.
-
Julio Ocampo plănuiește să lanseze volumul „Steaua 86. Balada roșie a lui Ceaușescu” și în România, la Institutul Cervantes din București.