AS.ro Home
Regele unei țări ploioase! Analiza lui Adrian Georgescu după Marele Premiu al Marii Britanii
Profimedia
Dacă nu în Anglia, atunci unde să avem parte de ploaie ca factor de dinamizare a unei curse? Iar la Silverstone a fost exact genul acela de ploaie care introduce necunoscute în joc și-l face mult mai interesant.
A început în turul 16, s-a oprit după câteva tururi, a revenit mai apoi, dar nu a avut niciodată intensitatea care să ducă la întreruperea ori la oprirea cursei.
Mai rece = mai bine pentru Mercedes
Ploaia nu aduce doar necesitatea de a monta alte pneuri. Ea coboară mult și temperatura, atât pe cea a aerului, cât și – mai important – pe cea a pistei. De ce contează asta? Aveți răspunsul în declarația lui Toto Wolff, directorul general al echipei Mercedes, de sâmbătă: „Our car performs better in lower temperatures, so it is clearly a British car…”.
În turul 18, când ploaia era în toi, temperatura pistei era de 19 grade. În turul 44, când pista deja se uscase, avea 21 grade. De-abia la sfârșitul cursei urcase la 24-25 de grade.
The great decision maker
Dar victoria celor de la Mercedes nu a fost doar cauzată atât de meteorologie, cât, mai ales, de luarea unor decizii oportune. Și aici ajungem la marele câștigător și „decision maker”: Lewis Hamilton. În turul 18, profitând de faptul că își setase mașina pentru o apăsare ceva mai mare la sol decât colegul său, George Russell, l-a depășit pe acesta pe o pistă udă. În turul 21, după ce pierduse locul 1, căci ambii piloți McLaren îl depășiseră și zburau pe pistă, pista era încă umedă și era anunțată o nouă repriză. Atunci, ca altor piloți, lui Lewis i s-a spus că echipa consideră că e momentul să treacă pe pneuri intermediare, mai potrivite pistei umede. Ce a răspuns Hamilton? Scurt. „No!”.
Luați în considerare, așadar, contextul. Lewis pierduse locul 1, ajunsese pe 3. Prognoza pentru următoarele tururi era că ploaia va continua. În spatele lui era George Russell, colegul de echipă preferat de conducerea team-ului și cu mai multe puncte în clasament.
Dar el a mers pe instinctul lui și pe modul în care simțea mașina și a zis „nu”. Și a avut dreptate. Câteva tururi, vreo 4-5, pista a fost mai degrabă uscată. Cei care au optat pentru intermediare atunci – Leclerc, Perez, Zhou – s-au trezit cu pneuri cu o prea mică aderență. Mai mult, când ploaia a reînceput și, în turul 28, piloții Mercedes au intrat împreună la boxe pentru intermediare, Hamilton a fost primul la standurile echipei și nu a trebuit să aștepte, precum a fost nevoit colegul său de la Mercedes.
Acesta, George Russell, a fost marele ghinionist al zilei, căci a trebuit să abandoneze după alte câteva tururi, din pricina unei defecțiuni la sistemul hidraulic, stârnind o glumă amară din partea compatrioților care comentau cursa: „Russell is the only person to be affected this weekend at Silverstone by the lack of water”.
Unde a greșit – din nou – Lando Norris
Ce a avut Hamilton – intuiție, inspirație, experiență și un pic de noroc – nu a avut Lando Norris (McLaren). La prima intrare la boxe, cei de la McLaren l-au chemat pe el, pilotul lor principal, primul să schimbe pneurile. Pentru ca pilotul secund, Oscar Piastri, să nu fie nevoit să piardă 4-5 secunde așteptându-l pe Lando, cum făcuseră cei de la Mercedes, l-au mai ținut un tur pe circuit. Dar a fost o greșeală mare: turul în plus petrecut cu pneuri de uscat pe un traseu din nou ud l-a făcut pe Piastri să piardă mult mai mult timp. A fost vizibil și în transmisia TV: când Piastri a intrat la boxe, Norris deja îl ajunsese, deși avea o oprire în plus la boxe față de australian.
Jumătatea a doua a cursei a fost o întrecere în trei. În afara lui Hamilton și Norris, în cursă a mai fost, evident, Max Verstappen (Red Bull). Care a reușit, aproape incredibil, să scoată maximum din cărțile nu foarte bune pe care le avea în mână.
Era turul 29. Ordinea era Norris, Hamilton (la 3,3 secunde), Verstappen (la 3,8 secunde de Hamilton), toți pe pneuri intermediare.
La numai două tururi după ce au trecut pe intermediare, piloții au început să se plângă pe rând de faptul că acestea se uzau foarte rapid, mai ales pe puntea din față. Pista începea iar să se usuce, astfel că în turul 38, Piastri (McLaren), Verstappen(Red Bull) și Hamilton (Mercedes) au intrat să schimbe cu pneuri de uscat.
Aici s-a întâmplat ceva interesant. Fiecare a pus altă specificație de pneuri, în urma sugestiilor celor de la boxe. Piastri a schimbat cu medii. Verstappen a ales gumele hard. Hamilton a mers pe softuri.
Un tur mai târziu (39), a intrat și Norris. Aici s-a răsturnat cursa lui. În primul rând, a stat cu mașina oprită 4,4 secunde, cu două secunde mai mult decât Hamilton. Când a revenit pe circuit (cu pneuri soft), Hamilton revenise pe prima poziție. Poate că asta nu ar fi fost un capăt de țară, dar Lando nu a ascultat recomandarea celor de la boxe și a ieșit cu gume soft, pe care nu a reușit să le gestioneze cum trebuie în ultimele tururi. Acesta e, până la urmă, diferența între un septuplu campion mondial și un pilot foarte bun, dar la început de drum: modul în care „lucrează” cu gumele.
În loc să-l prindă pe Hamilton și să câștige cursa, Lando Norris a fost prins și depășit de către Verstappen și diferența în clasamentul general față de acesta a ajuns la 84 de puncte.
Patru concluzii de final
1. Lando Norris, dacă vrea să câștige titlul în fața lui Max Verstappen, nu are nevoie doar de performanțele mai bune ale mașinii. Pe aceastea, în linii mari, deja le are. Mai trebuie să fie constant, calm, adaptabil și să nu greșească în momente-cheie. Dacă nu va învăța din greșeli, declarația lui de după cursă – „I blame myself for not making the right decisions” – se va dovedi în van.
2. Mercedes tocmai a câștigat o a doua cursă consecutiv, ceea ce creează premisele unei a doua jumătăți de sezon mai palpitante decât speram și credeam.
3. Dacă Perez – care nu a luat niciun punct la Silverstone – nu își revine, deși tocmai și-a reînnoit contractul cu Red Bull până în 2028, va fi înlocuit, probabil cu pilotul RB Daniel Ricciardo.
4. Performanțele lui Hamilton – primul pilot din istoria F1 care triumfă în același Mare Premiu de 9 ori și primul care câștigă o cursă în 16 sezoane diferite – sunt de domeniul fantasticului. Decizia celor de la Ferrari de a-l aduce la echipă la 40 de ani pare o idee foarte bună și nu doar din perspectiva merchandising-ului.
Loading ...
