Bob Marley: ”Tu nu-mi tai degetul! Fotbalul înseamnă libertate!” A murit regele reggae ucis de…minge?
De Cătălin Oprișan
Publicat: 11 mai 2021, 9:47
Actualizat: 13 mai 2021, 17:26
Bob Marley a iubit muzica, femeile, marijuana și fotbalul. Tatăl, fan Liverpool, i-a transmis dragostea pentru minge, deși nu l-a recunoscut niciodată. La un ”amical”, călcat pe o unghie, a ajuns la spital. I-au depistat cancer. A refuzat să-i fie tăiat degetul. S-a stins la 36 de ani. Unii spuni, și azi, că răul a plecat de la acel joc...
Profimediaimages
- A avut 13 copii cu opt femei diferite
- Locul 11 în ”Rolling Stone” în topul 100 Greatest Artists of All Time
Robert Nesta Marley, Bob, a apărut pe lume în 1945, în Nine Mile, Colonia Englezească Jamaica. Tatăl, un militar american, Norval Sinclair Marley, care nu l-a recunoscut niciodată, pare că i-a transmis iubirea pentru fotbal: seniorul era fan al celor de la Liverpool, echipa care în sezonul 1946-1947 cucerise titlul, cu marele Bob Paisely. Celălalt Bob, cel mic, fugărea mingea toată ziua în grădina casei. Mai târziu, avea să zică ”Fotbalul însemnă libertate!”
”Iubea să evolueze mijlocaș la construcție, dar, de cele mai multe ori, urca atacant central”, povestește Alan ”Skill” Cole, unul dintre cei mai mari jucători jamaicani din istorie, care avea să-i devină tour manager. ”Am mers și am făcut o partidă pe Stadionul Național și Bob mi-a spus, atunci, că e cea mai fericită zi din viața sa, că visul i s-a îndeplinit!”, adaugă Cole. Marley era suporter al celor de la Boys Town FC, un mic club local, ce, peste ani, avea să cucerească trei titluri de campion. Mai târziu, se apropia de Tottenham Hotspur. Îl iubea pe Pele, dar și pe clubul acestuia, FC Santos, și mereu spunea că regretă că nu l-a putut cunoaște personal. Multe dintre mișcările sale de dans erau ”furate” de la ”regele fotbalului”. Era ”bolnav” după balon: juca în parcări, pe câmpuri, ajunsese să o facă chiar și în studioul de înregistrare, unde încingea, într-o cameră, partide de tenis cu piciorul!
Dacă vrei să mă cunoști cât mai bine, trebuie să te bagi la o partidă de fotbal împotriva mea și împotriva băieților mei de la the Wailers
Bob Marley, într-o discuție cu un jurnalist
Pe 26 iunie 1978, Marley organizează o miuță, între jurnaliști și cei din trupa sa, așa cum obișnuia. Un gazetar de la revista ”Rock and Folk” îl calcă pe picior. Nu dă importanță, dar, peste câteva zile, unghia, înnegrită, cade. Ajunge la spital. Medicul se uită cu atenție la rană. Îl bagă la analize și descoperă un melanom malign. I se sugerează amputarea. ”Nu-mi tai mie degetul!”, țipă la doctor (n.a. – peste ceva timp, avea să-i permită, dar era, deja, prea târziu). Cultura rastafari nu-i dădea voie. Unii spun că aceasta este o legendă urbană, că problemele îi fuseseră descoperite ceva mai devreme, în iulie 1977, dar părerile sunt împărțite.
Peste trei ani, în 1981, Bob Marley se prăbușește pe asfatl, în Statele Unite, în timp ce făcea jogging. Avea programate două concerte în ”Madison Square Garden”, pentru promovarea albumului ”Uprising”. Cancerul i se extinsese la creier, plămâni, ficat și stomac. Turneul este anulat. Marley vrea să fie dus în Jamaica natală. Ajunge doar până la Miami, aproape fără funcții vitale. ”Cedars Lebanon Hospital”, unde decedează, la numai 36 de ani, pe 11 mai 1981. Ultimele sale cuvinte sunt adresate către Ziggy, unul dintre copii: ”Banii nu pot cumpăra o viață!”
