Alpinistul care a coborât pe schiuri de pe Everest a murit lovit de copacul pe care-l tăia!!!

Omul venise pe lume chiar în localitatea în care viețuia, în 1962. Ai lui schiau, așa că i-au transmis ”microbul”. În 1975 era deja membru al echipei naționale a Iugoslaviei de ski, unde stătea până în 1982. Din 1980 începea să atace munții cu ștaif. În 1989 culca la pământ Nanga Parbat, 8.126 metri, apoi, în 1993, făcea același lucru cu K2 (8.610 m.) Trecea la lucruri mai dificile și, în 1996, cobora, pe schiuri, de pe Annapurna I, primul ”optmiar” cucerit în istoria omenirii. Apoi nu se mai oprea: Everest (în 2000), Kilimandjaro (2001), Elbrus, Aconcagua, Denali… ”Fiecare are un dar al lui. Eu știu cum să schiez. Alții știu cum să conducă o mașină de Formula 1”, spunea. Lumea începea să afle despre el după ce atingea ”Acoperișul Lumii”, apoi cobora în viteză: avea nevoie de patru ore și 40 de minute pentru a ajunge în Tabăra-Bază, pe schiuri!

Am simțit că sunt la ani lumină de aceeastă lume când am coborât de pe Everest. Nu cred că poate fi bucurie mai mare!

Întrebat cam câte ascensiuni și coborâri crede că a făcut, ”Davo” a spus că a adunat peste 1.700 începând cu 1980. N-a fost lipsit de tragedii. Fratele său, Andrei, și-a pierut opt degete, înghețate, la coborârea de pe Annapurna, în 1995. Un an mai târziu, ”Davo” a avut nevoie de amputarea a două degete după ce echipa sa expediționară a fost surprinsă de o furtună ce a ucis opt alpiniști, poveste detaliată în ”Into Thin Air”, a lui Jon Krakauer. În 1997, Luka, alt frate, dimpreună cu patru prieteni, toți cățărători profesioniști, au pierit după ce coarda ce îi ținea legați de un elicopter de salvare s-a rupt. ”Da, știu ce gândește lumea. Se întreabă de ce facem aceste lucruri. Suntem normali la cap?”, s-a întrebat ”Davo”. ”Știți cine sunt ei? Cei cărora le e frică să se ridice și de pe canapea”… ”L-am cunoscut bine, era o combinație de abilități fizice, de rezistență mentală și de inteligență”, l-a descris Lou Dawson, un om al muntelui care a scris mult despre Karnicar. 

Să schiezi pe crestele Everestului este ca și cum ai merge pe lama unui cuțit!

Prin 2009, au decis să coboare, pe schi, de pe K2. Și-a pierdut prietenul, Franc Oderlap, cu care urcase pe Everest, când testau echipamentul, pe Manaslu. Karnicar a scăpat nevătămat, a mers singur, în 2017, să termine ceea ce avea de făcut, dar a renunțat după ce s-a accidentat la spate. S-a tras, ușor-ușor, spre casă, a mers și a fondat o școală pentru copilașii din Nepal.

Apoi a pierit ucis de copacul pe care-l tăia cu o drujbă…