Dumitru Prunariu, 40 de ani: ”Din spațiu, România e precum o pâine rumenă, de casă!”
De Cătălin Oprișan
Publicat: 14.05.2021, 14:42
Actualizat: 14.05.2021, 15:04
Pe 14 mai 1981, cu fix 40 de ani în urmă, Dumitru Prunariu devenea primul și singurul român care zbura vreodată în spațiul cosmic, într-o călătorie de șapte zile, 20 de ore și 42 de minute, în cadrul misiunii ”Soiuz 40”, alături de Leonid Popov, comandantul sovietic
wikipedia
- ”De mic copil mi-am dorit să zbor. Închideam ochii și simțeam că plutesc!”
- A fost cel de-al 103-lea om în spațiu
Ca și câștigarea unei Cupe a Campionilor Europeni, și zborul în spațiu al unui român pare, azi, ceva de nerealizat. Și așa și este! Cu 40 de ani în urmă, însă, ”minunea” s-a produs: Dumitru Dorin Prunariu, născut în Orașul Stalin, în 1952, devenea, pe 14 mai 1981, primul (și singurul) român care a zburat vreodată în spațiu, în misiunea ”Soiuz 40”, din cadrul programului spațial ”Intercosmos”: șapte zile, 20 de ore și 42 de miniute!
”De mic copil mi-am dorit să zbor!”, spunea, mereu, Dumitru Prunariu. Primii pași spre stele le-a făcut la cercul de aeromodelism de la ”Casa Pionierilor” din Brașov. Apoi, la 17 ani, obținea premiul republican la Concursul de creații tehnice ”Minitehnicus”. 1976 îl găsea ca absolvent al Facultății de Inginerie Aerospațială. Politehnist.
A căzut la primul trail!
Prin mai 1977, au început să se facă selecționări pentru programul de zboruri cosmice ”Intercosmos”, inițiat de URSS și adresat țărilor aliate, socialiste. S-au oferit voluntar undeva la 150 de candidați. 17 dintre ei au ajuns într-un fel de finală. Toți candidații au fost respinși. Prunariu, gripat la momentul respectiv, a fost tras pe dreapta, pentru că i se depistaseră perturbații ale parametrilor inimii. Abia peste două luni ”analizele” au fost reluate, iar Dumitru a trecut testele. La 1 ianuarie 1978, s-a ajuns la trei selecționați: ing. Dumitru Prunariu, ing. Cristian Gurău și căpitanul ing. Mitică Dediu.
Timp de trei ani, Prunariu și Dediu (n.a. – Gurău s-a retras, din cauza unor probleme medicale) au urmat o pregătire de specialitate în ”Orășelul Stelar”, aflat în apropiere de Moscova. Pe 12 mai 1981, este confirmat oficial, alături de colonelul sovietic Leonid Popov, un cosmonaut experimentat, cel care mai efectuase un zbor cu o durată de 186 de zile. Pe 14, spre seară, un autobuz special i-a dus pe ceu doi către Platforma 17 a Cosmodromului Baikonur. Racheta a fost lansată la 20.16, ora Bucureștiului, totul decurgând conform planului.
După ce s-au odihnit, cei doi au realizat, pe 15 mai, joncțiunea cu complexul orbital ”Saliut 6 – Soiuz T-4”. Apoi, preț de o săptămână, au lucrat împreună, realizând 22 de experimente științifice.
Pe la 19.30-20.00, treceam zilnic pe deasupra României. De acolo, de sus, România se vedea de mărimea unei pâini rumene de casă
Misiunea avea să dureze șapte zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de secunde, după un circumterestru de 5.260.000 kilometri. Vineri, 22 mai 1981, a avut loc revenirea din spațiul cosmic. ”Trecerea la greutatea normală a fost cumplită. Mă trezesc luat pe sus de patru membri ai echipei de căutare-salvare și sunt așezat lângă Popov, pe un șezlong. Am impresia că sunt de plumb, că pământul se clatină sub mine. La cinci minute după cosmos, ca o mângâiere, aud vorbindu-se românește”. Acolo e Alexandru Stark, reporterul român acreditat să ”acopere” evenimentul. Cel de-al 103-lea cosmonatut al lumii își încheiase, cu succes, misiunea.
După, atât Prunariu, cât și Popov, au fost decorați cu cele mai înalte distincții din România și din URSS, fiind primiți de Leonid Brejnev. Apoi, cosmonautul nostru a primit, drept recompensă, trei salarii sub formă de primă.
