AS.ro Home
Messi și Pinto, în 2013
Jose Manuel Pinto a apărut în fotbalul mare la Betis Sevilla, dar pentru că aici se găsea Toni Prats, greu de scos din poartă, a decis să-și încerce norocul la Celta Vigo. Avea să adune, aici, peste 200 de partide, apoi trecea la FC Barcelona. Debuta pentru catalani în februarie 2011, dar statutul său era de eternă rezervă. Cu toate acesta, strângea 87 de întâlniri, cu trei titluri și două Ligi ale Campionilor cucerite. Pentru că tovarășele de viață erau prietene, Pinto a fost considerat ”fratele” lui Messi pe ”Camp Nou”. Mai mult, se spunea că de fiecare dată când era vorba despre prelungirea contractului său, acesta se făcea nu pe calități sportive, ci pe amiciția dintre cei doi… Evolua cu părul strâns în coadă, fioros. La unele jocuri avea ”desenate”, sub ochi, două dungi late, în stilul Rambo sau al sportivilor din fotbalul american…
Pinto s-a retras de pe gazon în 2014. A uitat de fotbal, s-a apucat de muzică. Și a avut succes, în 2016 câștigând Premiul ”Grammy” Latino pentru cel mai bun album Flamenco. A continuat să producă albume, pentru Ruth Lorenzo ori CNCO (alături de care lansat, în 2019, melodia ”24 de ore”). Apoi s-a gândit să revină ca solist. S-a tus, s-a ferchezuit, imaginea sa de atunci nu mai are nicio legătură cu cea de acum. Și-a luat numele de scenă de Pinto ”Wahin”. Următorul proiect se initulează ”Con la punta el pie”, ca single, și ”Del 13 al 1”, ca album. Nu mai are coadă, e aranjat în cel mai pur stil latino. A trebălui ca director muzical la unele spectacole ”Cirque Du Soleil”. ”Am iubit mult fotbalul, dar acum pasiunea mea este muzica”, spune.
Loading ...
