Zinedine Zidane, jumătate de secol de viață: ”Am fost vrăjit de Maradona!”

Roberto Carlos, de pe stânga, aruncă un balon în careul celor de la Leverkusen. Zidane își face pașii și lovește. Unul dintre cele mai frumoase goluri din toate timpurile / Profimediaimages

Zinedine Zidane, jumătate de secol de viață: ”Am fost vrăjit de Maradona!”. La cei 50 de ani pe care-i adună pe 23 iunie, imensul Zinedine Zidane a vorbit despre toate: prima întâlnire cu Florentino Perez, capul trimis către Materazzi, victoria de la Glasgow, cine l-a poreclit ”Zizou” și cum îl vrăjea Maradona la 14 ani

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Zinedine Zidane, jumătate de secol de viață: ”Am fost vrăjit de Maradona!”

Zinedine Zidane adună o jumătate de secol de viață, prilej cu care redactorii de la ”L’Equipe” au realizat un material senzațional cu amănunte din viața unuia dintre cei mai mari jucători de fotbal din toate timpurile.

”La 10 ani eram bolnav după fotbal. Țin minte Campionatul Mondial din Spania, acel 3-3 al Franței contra Germaniei Federale (5-4 pentru nemți după loviturile de departajare), cu Schumacher, cu Battison pe jos, cu Giresse, cu Tresor ori cu Bossis, debusolat după ratare, apoi Campionatul European din 1984, cu Franța victorioasă contra Spaniei, 2-0, în finală. La 14 ani eram vrăjit, total, de Maradona. Și azi mă mai uit la meciurile sale de la Mondialul din Mexic”.

Idolul său a fost Enzo Francescoli. ”Nu numai idol, eram fanatic cu el”, spune Zidane. Îl urmărea cu o lupă, pentru a-i putea reproduce mișcările. În 1989-1990 era deja pe stadion, la Marsillia, sus, pe ”Velodrome”! ”Aș fi putut semna cu OM, atunci când am plecat la Bordeaux. Am ajuns la Girondins, pentru că Rolland Courbis a luat de la Cannes mai mulți jucători, printre care și eu, alături de Eric Guerit ori Jean-Francois Daniel. Courbis a fost cel care mi-a spus, primul Zizou. Mă strigau Yazid, apoi Zinedine, finalmente am rămas Zizou!”

”Florentino m-a adus la Real Madrid pe un șervețel”

Povestea cu șervețelul trimis de Florentino Perez e adevărată. ”A existat doar o singură întâlnire, cea de la Monaco. Mi-a scris pe o bucată de șervețel dacă vreau să vin la Real, pentru că nu stăteam la aceeași masă. Tot acolo i-am răspuns că vreau. Aveam cinci ani la Juve, câștigasem tot, cu excepția Ligii Campionilor, voiam o nouă provocare. Perez ce zice, aia face. La ce să ai nevoie de a doua întâlnire?”

Reclamă

Când am aflat că prețul meu este de 76.000.000 de euro, aproape că am leșinat. Corect, Juve avea voie să ceară ceea ce dorea. Iar Real a plătit. Știam de ce am nevoie la 29 de ani

Spune că 5 e numărul său norocos. E cel de pe tricou, sunt sezoanele de la Juve ori de la Real Madrid. Și finalele de Champions League câștigate: una ca jucător, doua ca ”secund” al lui Ancelotti, trei ca principal. ”N-am cum să uit golul de la Glasgow. Aveam nevoie de Liga Campionilor, după ce câștigasem totul cu naționala Franței. 15 mai 2002. Peste trei zile s-a născut fiul meu, Theo. E frumos când câștigi și ca jucător, și ca antrenor. În ultima ipostază, te bucuri pentru 25 de oameni sau chiar mai mult!”

N-a iubit, niciodată, presiunea mediatică. De aceea l-au botezat ”Călugărul”. Sosise la Madrid, la cel mai galonat club din lume, era unul dintre cei mai scumpi fotbaliști de pe planetă. ”Vreo 100 de zile, jurnaliștii au stat după mine non-stop. Trei luni zi și noapte. La un moment dat, și-au adat seama că nu pot scoate nimic de la mine, așa că m-au lăsat în pace”.

Prima zi la națională. ”Nu e pentru mine!”

În august 1994, Zidane a debutat la echipa națională, contra Cehiei. ”Și aici e o poveste interesantă. Am ajuns la lor, erau adunați jos, la masă. Am urcat în cameră. M-au sunat să mă întrebe ce fac? Le-am zis că nu e pentru mine, acolo sunt doar fotbaliști adevărați. Au zis să vin imediat, naționala înseamnă lotul în totalitate. Le-am cerut scuze, m-au aplaudat. Am intrat prin minutul 63, în locul lui Corentin Martins. Pierdeam cu 2-0. Am marcat două goluri. primul care m-a felicitat a fost Eric Cantona!”.

Nu trece peste capul în gură aplicat lui Materazzi. ”Mama nu se simțea prea bine în acea zi. Stătusem cu ea și cu sora pe telefon. Presiune mare, de toate tipurile. Marco nu s-a luat de mama, dar a insultat-o pe soara mea. Când a vorbit urât despre Lila, mi-am pierdut cumpătul. Doar o secundă, dar asta a fost”… În 2004 a vrut să abandoneze naționala. ”Aveam 32 de ani, am zis că e timpul. M-am gândit o secundă și am revenit!”

Zidane spune că ”dubla” din 2017, ca antrenor al celor de la Real Madrid, e cel mai frumos moment al carierei sale. ”Liga Campionilor are 13 partide, ce cresc în intensitate. Dar un campionat ține 38 de meciuri. Atunci, dacă la final ești campion, te simți fabulos!”