AS.ro Home
David Popovici, la Jocurile Olimpice de la Paris / Profimediaimages
David Popovici a precizat că s-a hotărât ce vrea să facă în România, după retragere. Campionul olimpic de la Paris îşi doreşte să vină în ajutorul copiilor care îşi doresc să îi calce pe urme. Popovici vrea să aibă propriul său bazin.
La 20 de ani, Popovici are şi planuri măreţe. Are în plan să înfiinţeze şi un centru de dezintoxicare pentru persoanele cu adicţii. Cere şi ajutorul autorităţilor statului.
David Popovici s-a hotărât ce vrea să facă în România, după retragere
”Sunt două businessuri pe care aş vrea să le fac după ce mă retrag, Mi-ar plăcea să existe la noi în ţară, nu ştiu cât e de posibil să vină din domeniul privat toate fondurile, e nevoie şi de ajutorul statului, un centru de dezintoxiare real, pentru că nu avem un centru şi un program real, pentru cei cu adicţii grele sau uşoare, fie că e vorba de jocuri de noroc, băutură, droguri. Mi-ar plăcea să mă ocup de aşa ceva, să ajut, e foarte important, nu se vorbeşte mai deloc la noi în ţară, şi sunt foarte mulţi oameni afectaţi. Cei mai mulţi pleacă din ţară pentru astfel de dependenţe, pentru că sunt centre mai bune în Europa, dar nu toată lumea are fonduri.
Şi mi-aş mai dori să avem cât mai puţin copii înecaţi la mare în fiecare an. Mi-ar plăcea să am bazinul meu, fundaţia mea, să învăţ copiii să înoate, să ştie să nu se înece, să se poate duce la mare, la ştrand şi părinţii să nu stea cu stresul că îi ia un val.
Astea sunt două idei, două drumuri pe care vreau să le urmez în viitor”, a declarat Popovici.
David Popovici a mai spus că uneori se întreabă dacă a meritat tot efortul pe care l-a depus pentru a ajunge unde este acum.
“Nu contează cât de talentat eşti… nu ai cum să reuşeşti fără oamenii potriviţi, fără sprijin”
”Şi eu am avut un vis, am avut un plan şi eu am o echipă. Cred că fiecare dintre noi avem un vis şi ştim că nu e suficient doar să-ţi doreşti. De mic, mulţi au remarcat talentul pe care îl aveam. Dar mi-am dat seama repede că trebuie să muncesc, să muncesc mai mult decât alţii. Mă consider unul dintre cei norocoşi, am avut alături de mine familie, prieteni, colegi, parteneri, colaboratori. Ei m-au ajutat să ajung omul care sunt şi de care sunt destul de mândru.
Întrebarea pe care mi-o pun şi al cărei răspuns încerc să-l găsesc este dacă a meritat tot efortul să ajung unde sunt. Ok, sunt primul şi al treilea la probele la care am evoluat. Acum înţeleg că deşi a fost greu, cu siguranţă a meritat. Din nou, nu contează cât de talentat eşti… nu ai cum să reuşeşti fără oamenii potriviţi, fără sprijin. Eu trebuie să-mi văd de felia mea, devenind tot mai bun în înot, pentru că perfecţionându-mi munca, pot să-i inspir pe alţii.
Loading ...
