Fața neplăcută a Formulei 1. Analiza lui Adrian Georgescu

Vorba lui Max Verstappen, când a fost întrebat de ce nu a făcut cea de-a doua intrare la boxe decât în ultimul tur? A zis: ”Pentru că distanța față de Hamilton era atât de mare, încât aș fi putut să fac cinci opriri la boxe și tot n-aș fi pierdut poziția”. Olandezul a sperat într-un ”cheap pitstop”, dar acesta nu a venit. Tot el a propus, ironic, ca metodă de dinamizare a cursei monegasce, să se poată azvârli coji de banană în fața celorlalte mașini, ca în jocul Mario Kart.

Scandalul Singapore 2008

Dar dacă, așa cum s-a întâmplat în Singapore în 2008, colegul de echipă intră special în gard și-ți ”cumpără” o intrare gratis la boxe? Cât timp nu se poate demonstra că accidentul a fost voit, este ceva legal.

Din acest motiv Flavio Briatore a fost exclus din Formula 1. În 2008, la Singapore, la cererea lui Briatore, Nelson Piquet jr. a produs un accident pentru a-i procura colegului Alonso un avantaj imens în cursă. Iată-l acum însă pe Briatore din nou printre noi, spălat de păcate, proaspăt director al Alpine F1. Iar dacă Piquet nu s-ar fi supărat pe echipa Renault, n-am fi aflat niciodată ce s-a petrecut atunci.

Un cumul de factori

Pentru a funcționa, o cursă de Formula 1 are nevoie de un cumul de factori. În această matrice, posibilitatea fizică, spațială, a depășirii pe pistă e cea mai importantă. Dacă această posibilitate nu se îndeplinește, ea nu poate fi înlocuită de nimic.

Mai sunt metode de a dribla regula celor două opriri de la Monaco. S-a discutat despre varianta în care un pilot ar schimba gumele în turul de formare. Sau dacă pilotul din coada grilei intră la boxe la sfârșitul primului tur. Ar face una dintre cele două opriri obligatorii și,

turul fiind aici parcurs în 70-75 de secunde, ar ieși pe circuit pe aceeași poziție. Ar pierde doar 20-24 de secunde, dar ar obține un avantaj mare față de ceilalți. Cu puțin noroc, ar intra în puncte.

Fața neplăcută a Formulei 1

Duminică, am văzut din nou trucul cel mai urât din F1. Așa-numitul joc ”în echipă”. Prin anii 90 se mai întâmpla asta, când Irvine ”lucra” pentru Schumacher.

De pildă, echipa Racing Bulls l-a folosit pe Lawson pentru a-i asigura lui Hadjar un finish în Top 6. Apoi, Albon și Sainz (ambii Williams) erau unul după celălalt, urmăriți de Russell (Mercedes). Sainz a mers special mai încet. L-a ținut pe loc pe Russell și pe cei din spatele acestuia. Astfel, Albon a luat distanță și a câștigat secunde prețioase. Ulterior, el i-a cedat înapoi poziția lui Sainz. Bineînțeles, această manevră nu este neregulamentară, dar este oribilă.

Faultați? Toți piloții din urmă, dar și cei din fruntea cursei, care deja îi depșiseră pe aceștia cu un tur, care aici e foarte scurt, de numai 3,34 kilometri. E un tur atât de scurt, încât ocupanții locurilor 9 și 10, Albon și Sainz, ultimii câștigători de puncte, au terminat la două tururi în urma învingătorului Norris.

Și toate acestea se întâmplă pentru că la Monaco nu se poate depăși. Și pentru că ne încăpățânăm să păstrăm această horă motorizată în calendar.

De ce nu oprim această farsă?

De ce se organizează curse auto? Ideea lor este să mergi, ca pilot, cu viteza maxim posibilă. Nu invers, să frânezi pentru ca un alt pilot să câștige. Orice context în care această regulă e violată, indiferent de motiv, reprezintă un fault acceptat în regulamente și o jignire a ideii de sport.