Corvinul, gest emoţionant pentru Mircea Lucescu la meciul cu Voluntari

Corvinul Hunedoara, clubul la care Mircea Lucescu şi-a început cariera de antrenor, a ţinut să facă un ultim gest emoţionant.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Jucătorii au intrat pe teren cu un banner empionant, în startul partidei FC Voluntari – Corvinul Hunedoara. Meciul s-a disputat vineri, în a treia etapă din liga secundă. Mircea Lucescu, o legendă a Hunedoarei, a decedat marți seara.

„Hunedoara vă va iubi mereu”, scria pe bannerul grupării hunedorene.

Corvinul a postat şi un mesaj emoţionant în memoria lui Lucescu.

“Rămas bun, Mircea Lucescu!

Reclamă

47 de ani şi 38 de zile. Adică, undeva la peste 24 de milioane de minute petrecute în slujba fotbalului. Carierele nu se cuantifică numai în trofee şi numărul de meciuri câştigate. Ci şi în minutele petrecute în iarbă. În tribună. În birou. În vestiar. Iar cifrele de mai sus însumează timpul trecut de la debutul lui Mircea Lucescu ca antrenor principal. La Hunedoara.

Pe 28 februarie 1979, la doi ani de la venirea sa pe Cerna, Mircea Lucescu îşi începea cariera de antrenor “plin”. “Il Luce” avea atunci numai 33 de ani. Juca încă la Corvinul, iar în acea iarnă fusese instalat „principal” al echipei în locul lui Ilie Savu. Primul meci? În „16-imile” Cupei, cu o divizionară secundă: Metalul Bucureşti. Deşi favorită, Corvinul pierdea atunci, 1-3, după 120 de minute.

Doar că sportul îţi dă, săptămânal, lunar, anual, şansa de a te reabilita. Iar după retrogradarea din primul eşalon, Corvinul a revenit, un an mai târziu în elită. După o luptă acerbă cu FC Bihor şi UTA. Din nou în prim-plan, echipa hunedoreană amesteca experienţa unor foşti internaţionali (Dumitrache, Radu Nunweiler, Dumitriu IV şi însuşi Lucescu, prezent în teren aproape la fiecare meci) cu tinereţea lui Klein, Petcu, Rednic, Andone, Gabor, oameni care aveau să facă istorie pentru Corvinul. Echipa juca spectaculos, mai ales acasă, unde câştiga la scoruri mari, iar la finele sezonului avea să se claseze a şaptea şi să aibă cel mai bun atac (72 de goluri), la egalitate cu campioana Universitatea Craiova.

„Amprenta” lui Lucescu creştea proporţional cu zâmbetele hunedorenilor care nu povesteau despre nimic altceva decât despre ziua petrecută la Combinat şi orele petrecute în tribune. Urmărind cu privirea, strigând şi aplaudând câţiva băieţi în alb-albastru care le colorau zilele, altfel, relativ cenuşii.

Iar de aici „scara” către succesul cu „S” mare pare să aibă trepte infinite. Practic, Mircea Lucescu este de mai bine de jumătate de secol una dintre istoriile frumoase ale fotbalului autohton. European. Mondial.

Creator al Corvinului. Inventator al celui mai bun Rapid din istorie, antrenor la Inter Milano al lui Roberto Baggio, Cordoba şi Ronaldo, la Brescia devenită, în scurt timp, Romena. De la Occidentul ţipător, la estul şi sud-estul vocal şi pasional. De la Galatasaray, la Beşiktaş. De la Şahtior, la Dinamo Kiev. Iar ca ciclul să fie complet, la Naţională.

De la meciul cu Metalul Bucureşti, la Cupa UEFA cucerită, unde altundeva dacă nu la… Istanbul, cu echipa… minerilor ucrainieni.

De la Metal, la Combinat, la mineri, la o carieră de aur, în care şi-au făcut loc 35 de trofee.

Peste 24 de milioane de minute petrecute în iarbă, pe bancă, în vestiar, în birou. Şi cam tot atâtea amintiri preţioase pentru orice microbist care se respectă.

Iar pentru asta, vă mulţumim domnule Mircea Lucescu! Rămâneţi etern!”