Portar de națională în anii 2000, astăzi șofer de tir. Povestea celui care a fost coleg cu Zicu, Tamaș și Bănel Nicoliță

profimediaimages

Sebastian Huțan

Sebastian Huțan: ”E un job și bănos, dar și greu. Stai departe de familie”

”Treaba merge ca în România, nici să te lauzi, nici să te plângi. E un job și bănos, dar și greu. Stai departe de familie. Ajuți la încărcat, la descărcat.

Când îl vedeam pe tatăl eu că el muncește și eu stau ca antrenor de portari, nu era ok și am zis să vin să-l ajut.

Și la un an distanță, după ce am rupt-o cu fotbalul, am rămas singur cu tirurile, pentru că tatăl meu a murit.

Eu sunt răspunzător de tot ceea ce se întâmplă. Nu sunt doar eu, mai am patru tituri, am băieți care fac curse internaționale, eu fac numai în țară”, a declarat fostul portar într-un interviu pentru ziare.com

Sebastian Huțan: ”Am fost omul care a văzut lucrurile așa cum sunt”

Huțan a fost forțat de accidentările la genunchi să renunțe la fotbal la doar 29 de ani, dar este împăcat cu situația.

”M-am lăsat devreme, asta e. Am avut patru operații la genunchi de-a lungul carierei. (…) Doctorul mi-a zis că aș fi riscat să-mi pună proteza la genunchi dacă mai continui cu fotbalul și m-am lăsat apoi.

Asta este viața. Am fost omul care a văzut lucrurile așa cum sunt. Am fost afectat, dar sunt lucruri pe care nu ai cum să le eviți”, a mărturisit Sebastian Huțan.

Sebastian Huțan, coleg cu Zicu și Tamaș

”Am fost la toate naționalele de juniori”, povestește fostul portar.

”Cu echipa națională de tineret am fost în trei campanii de calificare, am apărat. Am fost cu Zicu, Tamaș, Bănel Nicoliță, Daniel Niculae.

(…) La Vaslui am venit chiar atunci când au promovat în Liga 1, dar nu am prins perioada cu bani mulți. După mine, au venit Wesley cu băieții și au avut salarii foarte mari pentru România”, a declarat Sebastian Huțan.