Au devenit depășirile tipizate?

Repere diferite

Precum se vede, au fost stabilite două repere diferite ale întâietății în viraj. În cazul depășirilor pe interior, linia oglinzilor mașinii care e depășită. În cazul celei pe exterior, axa din față. Așadar, doar în cazul depășirii pe exterior există simetrie între cele două mașini.

Regula are noimă, căci se judecă întâietatea într-un viraj față de un centru imaginar al acelui viraj. Trasa exterioară fiind mai lungă decât cea interioară a virajului, pentru a pretinde întâietatea, pilotul care depășește trebuie să fie mai în față relativ la mașina depășită decât în cazul depășirii pe interior.

Încurajarea defensivei ”pe interior”

Cei de la The Race au sesizat, pe bună dreptate, o problemă. Anume: cea mai bună șansă pentru un pilot urmărit de a se apăra e ”să țină” mereu interiorul. Trasa pe exterior este mai lungă și expune mașina care o parcurge, în cazul unui acroșaj, la aruncarea de pe circuit. (Amintiți-vă, de pildă, de depășirea Villeneuve – Schumacher de la Jerez, din 1997, care a decis titlul din acel an).

Din acest motiv, riscăm să asistăm și la o banalizare a depășirilor. La o tipizare a lor. Fiecare pilot amenințat să fie depășit va aborda trasa interioară, lăsându-i urmăritorului trasa exterioară, mai dificilă. Așa s-a întâmplat în cursa din Miami, când Verstappen, în duel cu piloții McLaren, a abordat de fiecare dată, în defensivă, trasa interioară. De altfel, Gianpiero Lambiase, inginerul de curse al lui Verstappen, i-a transmis acestuia prin radio, când era pus în pericol de Piastri: ”Ține interiorul. Lasă-l să muncească”.

Până la urmă, după câteva încercări eșuate, Piastri a reușit să-l ”păcălească” pe Max. A atacat exteriorul și a frânat la timp. Pe interior, Max a frânat un pic prea târziu, invocând și niște probleme cu frânele, și a ieșit un pic de pe pistă, pierzând poziția.

Întrebarea este: duce acest regulament la ”tipizarea” depășirilor? Voi ce credeți?