Chelsea n-a avut voie în Cupa Campionilor. ”Pensionarii”. ”Nu uitați că aveți clubul lângă cimitir!”

chelseafc.com

Chelsea, în 1955, campioana Angliei

Frații Gus și Joseph Mears se uitau cu cei de la Fulham, grupare apărută încă de pe la 1879, și vedeau cum băieții n-aveau un teren al lor, unde să joace. Așa că au cumpărat un stadion de atletism, ”Stamford Bridge”, să-l dea cadou. Dar oamenii n-au fost interesaț. Supărați, alde Mears au zis să-și facă propria echipa, ca să răzbune refuzul. Așa a apărut Chelsea, după numele vechiului cartier londonez. 

Pentru că Fulham ”stăpânea”, deja, o partea din capitală, noua grupare și-a marcat teritoriul lângă ”Spitalul Regal”, unde, de 200 de ani, erau tratați cei retrași din Armata Regală. Așa a apărut și sigla. Un unchiaș cu barbă albă, haine militare și pieptul plin de medalii. Un ”pensionar”. Alegere proastă. Lumea îi boteza imediat: ”Pensionarii”. Iar apropierea de locul unde nu e întristare, avea să dea naștere la tot felul de glume: ”Nu uitați că aveți clubul lângă cimitir!”. O legendă comică. Echipa ascensor: când în prima ligă, când în a doua.

Prin 1952, s-a trimis vorbă după Ted Drake, fosta mare legendă de la Arsenal și de la naționala engleză. Omul s-a băgat antrenor, a schimbat sigla, a schimbat mentalitatea, a apărut leul ca imagine principală și a sosit primul titlu, în sezonul 1954 – 1955. Dincolo, peste Canalul Mânecii, prindea a se coace o Cupă a Europei, pentru echipele de club. Lui Don Santiago Bernabeu i-a plăcut ideea, l-a propus pe ”vicele” federației franceze, Ernest Bedrignans, să fie secretarul general al comitetului organizator.

Chelsea n-a primit patalama de CCE

Atunci au apărut problemele. UEFA se ițise în 1954. Nu dorea o Cupă a Europei. Un elveţian a venit cu propunerea Cupa Oraşelor Târguri, idee frumoasă, pentru că era susţinută de către primării. Forul european nu iubea iniţiativa celor de la „L’Equipe”, mai ales că dorea păstrarea numelui pentru un viitor Campionat European. Așa a apărut Cupa Campionilor Europeni.

Bedrignans, omul lui Bernabeu, dorea ca UEFA să arate că este independentă de FIFA. A renunțat la sintagma ”comitet organizator”, a integrat noua competiție în forul european. În CCE urmau să participe campioanele de pe ”Bătrânul Continent”, autorizate de către federațiile naționale. Stop! Aici Chelsea s-a pierdut pe drum! Englezii, conservatori, n-au văzut cu ochi buni participarea londonezilor în această competiție. Așa că nu le-au dat patalama. Au sosit Anderlecht, Aarhus, Real Madrid ori AC Milan, dar nicio trupă din ”Perfidul Albion”. Sezonul următor, văzând cum Cupa Orașelor Târguri scârție și simțind succesul CCE, Anglia a permis ca Manchester United să se înscrie în cea mai importantă competiție europeană intercluburi. Doar că băieții de la Chelsea rataseră o oportunitate istorică: aceea de a participa la nașterea bunicii Champions League.

Ce a urmat, se știe. Chelsea avea să se chinuie până în 1982, când Ken Bates cumpăra clubul pentru… o liră sterlină. 1998, Cupa Cupelor. În 2003, Roman Abramovich îi plătește fostului hotelier 59.000.000 de lire sterline, preia clubul și achită și datoria de 114,7 milioane. Titlul din 2004-2005, la fix jumătate de secol de la primul, apoi Champions League, în 2012, chiar pe ”Allianz Arena”, contra lui Bayern Munchen. ”Pensionarii” reveniseră la viață. 

Sursa: ”El Pais”