Home | Fotbal | Fotbal extern | Ronaldo, OZN-ul de acum 25 de ani: 48 metri, 10 secunde, 34 de pași, 16 atingeri

Ronaldo, OZN-ul de acum 25 de ani: 48 metri, 10 secunde, 34 de pași, 16 atingeri

Cătălin Oprișan Publicat: 12 octombrie 2021, 14:03

Ronaldo, OZN-ul de acum 25 de ani: 48 metri, 10 secunde, 34 de pași, 16 atingeri

12 octombrie 1996. Băieții din patria lui Cervantes sărbătoresc Ziua Hispanității. Mai pe seară, e etapă de Primera Division. FC Barcelona are meci contra Composetelei, pe ”San Lazaro”. Spicuim din trupa oaspeților: Vitor Baia, Blanc, Guardiola, Luis Enrique, Stoicikov, Ronaldo, Figo, cravașati de Gică Popescu, căpitanul. De cealaltă parte, Penev.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

0-1 se face rapid, în chiar primul minut, autogol William. 0-2, Giovanni, după un sfert de oră de joc. Apoi, cu 36 de minute trecute pe tabelă, la Compostela se ițește un OZN. E Ronaldo, unicul. Azi, sunt 25 de ani de la acea capodoperă.

”Am luat mingea chiar la mijlocul terenului. Am sesizat că vor să mă prindă, dar mi-am văzut de treaba mea, am continuat să alerg. Jucătorii se apropiau de mine, am intrat între doi dintre ei. Dribling, șut și gol!”, povestește Ronnie. Aproape 48 de metri, 10 secunde, 34 de pași, 16 atingeri. Un gol cum nu se mai văzuse. Poate doar Maradona, în 1986, la Mondialul Mexican. Bobby Robson a fost martor la ambele opere de artă: pe pământ aztec, ca tehnician englez; acum, ca antrenor al catalanilor, primul după era Cruyff. Omul își pune mâinile în cap: așa ceva! ”Ronaldo era, atunci, precum Pele la 17 ani. Puteți merge în ce parte a lumii vreți, nu veți găsi un astfel de gol!”, spunea, cu un sfert de secol în urmă, Sir Bobby Robson.

Portarul Compostelei: ”Golul acela mi-a marcat cariera. Cel mai frumos!”

Fernando, portarul Compostelei, e rănit rău de tot: ”A fost golul ce mi-a marcat cariera. Cel mai tare pe care l-am primit vreodată. Am crezut că va fi doborât, că va cădea de la toate faulturile pe care încercau să le facă ai mei colegi. Dar el tot venea, venea. Îl vedeam venind, Doamne-Dumnezeule, era uimitor!”. William avea să admită că dacă ar fi fost în tribună, spectator, așa ceva trebuia aplaudat. ”Ce ar fi fost fotbalul fără goluri?”

Reclamă

Este cel mai frumos gol pe care l-am văzut vreodată, alături de cel marcat de Maradona contra Angliei
Gică Popescu

Jose Ramon avea să adauge că ”Ronaldo avea o forță de nedescris”. Chiba a fost ferm convins că Ronaldo nu va putea trece printre doi jucători, cu tot cu minge. Dar a trecut! Bellido și-a zis că cineva îl va faulta, până la urmă. Nu l-au mai prins… Miguel Angel Nadal își aduce aminte de chipul antrenorului. ”Privea, așa, în gol. Și-a pus mâinile în cap și nu-i venea să creadă. Nici eu nu m-am prins de frumusețea lui în direct, abia acasă, văzând reluările, am înțeles ce și cum”. Guardiola a adăugat că ”această reușită face parte din istoria fotbalului”. 12 octombrie 1996. Un sfert de secol de la o capodoperă.