Loți, băiatul cu trei inimi. ”După ce avionul a căzut, a plâns patru zile”. 31 de morți

Mario Camora n-a apucat să obosească obiectul pe tăpșan pentru Portugalia, așa că după ce a jurat pe Constituțiune, Mirel Rădoi i-a trimis depeșă ca să vie să asculte piesa lui Andrei Mureșanu ”live”. Compatrioții lui se supărară: adică din cât e spațiul ăsta carpato-danubiano-pontic nu găseam unul de la noi, trebuia să importăm din patria lui Saramago?
În ist timp, când noi ascuțeam coasele să ieșim cu ele în buza federației, Munir, băiatul trecut pe la FC Barcelona, primea dezlegarea pentru naționala Marocului. 

Stop, frână, omul nu debutase pentru Spania, prin 2014, cu Don Vicente del Bosque? Ba da, fusese aruncat în luptă contra Macedoniei, prin minutul 77, în locul lui Koke, scor 5-1. Gata, nu mai putea juca niciodată pentru altcineva! Pe bune? Un meci nu se pune, zise FIFA, și Munir fu convocat, în premieră, pentru Maroc, gata să debuteze contra Senegalului, pe 9 octombrie.

A jucat în ce națională a vrut!

Numai că în istorie, cineva a fost mult mai tare. Loți Kubala, imensul jucător, tipul cu trei echipe naționale. 

Povestea lui Di Stefano de Barcelona e incredibilă. S-a născut în Budapesta, dar prin venele lui curgea sânge maghiar, polonez ori slovac. La 18 ani e coleg cu alt monument, Sandor Kocsis, la Ferencvaros. Fuge din Ungaria în Cehoslovacia, pentru a scăpa de armată și evoluează la SK Slovan Bratislava. Se ia cu Anna Viola Daucik, sora marelui antrenor, care, astfel, îi devine cumnat. Vecinii de peste Tisa îi spun să se întoarcă, pentru că pe străzi, după instaurarea comunismului, curge numai lapte și miere. Îi crede. 

În ianuarie 1949, după ce s-a prins că e minciunș, fuge în remorca unui camion, sub o prelată. Ajunge în Italia, joacă olecuță la Pro Patria. La începutul lui mai, cei de la AC Torino îi fac oferta de  merge cu ei la ”amicalul” cu Benfica Lisabona. Pe 4 mai, avionul se prăbușește după ce lovește Basilica Superga. 31 de suflete, printre care și marea echipă a celor de la AC Torino, pier. 

Kubala, rămas acasă pentru că cel mic a fost bolnav, nu mai e om. ”După ce avionul a căzut, a plâns patru zile”, spuneau apropiații.

Și ajungem la partea ce ne interesează. În timp ce alerga mingea la Slovan, hop, e luat în echipa națională a Cehoslovaciei. Scriem, așadar, prima selecționată și ținem pe șase în minte. Numărul partidelor. Plus patru goluri.

Cum se întoarce la Budapesta, băieții stau geană pe el. Pac, convocare, să nu se mai piardă timpul! Notăm a doua echipă națională, Ungaria, ținem trei în minte, numărul meciurilor. E o perioadă tulbure, statele comuniste abia se nasc, FIFA închide ochii la tot felul de potlogării.

Numai că pe 15 iunie 1950, Barcelona îl înregimentează, la pachet cu… cumnatul, antrenorul Daucik. Când face rost de naționalitate, hop, Spania! Debut în 1953, a treia reprezentativă în șapte ani! 19 meciuri, 11 goluri, până prin 1961. Chiar dacă e peste tot, Loți, tipul cu trei inimi, nu prinde niciun turneu serios. În 1962, pe final, e prevăzut în lotul iberic pentru Campionatul Mondial din Chile, dar, la fel ca și Di Stefano, nu evoluează, fiind accidentat. Mai bifează și Europa XI ori Catalunya XI, dar astea nu se pun, pentru că deja ar fi prea multe… naționale.

După 256 de partide și 194 de goluri pentru FC Barcelona, Kubala trece la Espanyol.

Primul jucător din lume cu trei echipe naționale se stinge pe 17 mai 2002, la 74 de ani. ”Mes que un mite”, titrează presa din patria lui Cervantes, fără a mai fi nevoie de traducere…