„Tragedie mare” Mihai Stoica a vorbit despre momentul în care jucătorii şi staff-ul FCSB-ului şi-au luat rămas-bun de la Helmut Duckadam: „Şi străinii erau marcaţi”

Helmut Duckadam a murit la vârsta de 65 de ani

Helmut Duckadam a murit, luni, la vârsta de 65 de ani. Soţia „Eroului de la Sevilla” a dezvăluit că totul a plecat de la o infecţie. Iniţial, Duckadam se internase la Spitalul Militar pentru că acuza dureri mari la spate. În spital, Duckadam a suferit nu mai puţin de 5 stopuri cardiace. „La ultimul nu a mai rezistat. Atât a putut să lupte”, preciza soţia lui Duckadam, Alexandra.

Duckadam dezvăluia că a început să aibă probleme cardiovasculare încă de dinainte de finala de la Sevilla, în urma căreia avea să intre în Cartea Recordurilor. Problemele de sănătate i-au şi curmat prematur o carieră ce se anunţa încă şi mai strălucitoare decât a fost.

Duckadam a adunat doar două prezenţe în tricoul naţionalei şi obişnuia să glumească în legătură cu acest aspect.

Vârful carierei l-a reprezentat finala de la Sevilla

A început să joace fotbal în 1975, la Gloria din Arad. Până în 1983, când s-a transferat la Steaua Bucureşti, a mai evoluat la UTA (1977 şi 1978-1983) şi Constructorul Arad (1977-1978).

Odată cu venirea în Bucureşti, a început şi ascensiunea lui ca jucător. Primul meci mare îl face la Bucureşti, în întâlnirea retur cu A.S. Roma din Cupa Cupelor, din toamna lui 1984, când la 0-0, în minutul 87, a apărat un penalty.

Vârful carierei sportive îl atinge în ediţia 1985-1986 a Cupei Campionilor Europeni, când pe întreaga durată a competiţiei, dar mai ales în memorabila finală de la Sevilla, Steaua-CF Barcelona (0-0, 2-0, după penalty-uri), apără de-a dreptul senzaţional, determinându-i pe ziariştii spanioli, şi nu numai, să-i aprecieze evoluţia la superlativ. Cele patru lovituri consecutive de la 11 m apărate în faţa jucătorilor spanioli – Alesanco, Pedraza, ‘Pichi’ Alonso şi Marcos – l-au făcut să intre în „Cartea Recordurilor”.

Helmut Duckadam era cunoscut drept ”Eroul de la Sevilla”

Imediat după meciul care a fost televizat de postul naţional, pentru prima dată în regimul comunist, oamenii au ieşit nechemaţi în stradă să se bucure pentru izbânda fotbaliştilor de la Steaua. Circa 30.000 de oameni au plecat spre Aeroportul Otopeni şi au ocupat esplanada să-şi întâmpine campionii. În aproape toate colţurile ţării, noaptea de 7 spre 8 mai 1986 a fost practic una albă.

După cinci zile de la finala de la Sevilla, într-un cadru solemn, clubului de fotbal Steaua i s-a acordat Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I. Titularii, printre care evident şi Duckadam, antrenorii Ienei şi Iordănescu, plus preşedintele Alecsandrescu au primit Meritul Sportiv clasa I. Rezervele şi ceilalţi din staff au primit Meritul Sportiv clasa a II-a.

Duckadam a evoluat în 133 de meciuri pe prima scenă, are două prezenţe la naţională şi 11 în cupele europene. A câştigat un titlu de campion şi o cupă a României (1985) şi Cupa Campionilor Europeni (1986). A fost desemnat cel mai bun fotbalist român al anului în 1986, fiind menţionat şi în revista „France Football”.

Un anevrism axilar a pus capăt neaşteptat carierei lui Helmuth Duckadam. Se afla la un foc de tabără, pe malul Mureşului, când a alunecat, s-a sprijinit pe mână şi, probabil, cheagul de sânge s-a deplasat blocând circulaţia în braţul drept. S-a dus la medicul din sat dar a ajuns urgent la Bucureşti, unde a fost operat şi i-a fost salvat braţul.

După încheierea activităţii de fotbalist, Duckadam s-a angajat la Poliţia de frontieră din judeţul Arad, dar s-a pensionat din motive medicale.