„A reușit, acum vedem mai departe. Durează recuperarea… e grea de tot, dar asta e.
(n.r.: Doctorii ce spun? A fost bine?) Da! Totul a fost în parametri, acum vedem mai departe”, a spunea atunci Helmut Duckadam, în exclusivitate pentru Antena Sport.
În 1986 lui Duckadam i s-a descoperit un cheag de sânge la mâna dreaptă, acesta fiind şi motivul pentru care şi-a încheiat prematur cariera în fotbal.
Duckadam a avut nu mai puţin de 8 intervenţii chirurgicale. „Eroul de la Sevilla” sublinia că durerile au fost, la un moment dat, atât de mari încât s-a gândit la sinucidere.
„Păi, nu e atât de plăcut când se adună toate. Dacă stai bine cu sănătatea, treci mai ușor peste ele. Dar la mine se simte… Și se simte în fiecare dimineață. Când îmi trosnește o mână, un picior. Mă mai doare pe ici, pe colo. E greu… Dacă ai probleme de sănătate, așa cum am eu, chiar e dificil, dar nu avem ce să facem. Eu am avut opt operații grele, complicate. Opt!
Nu e atât de plăcut când știi asta… În fiecare dimineață iau un pumn de pastile. Nu exagerez! Am 20 de medicamente pe care trebuie să le iau zilnic. Unele pentru coagularea sângelui, pentru circulație, pentru tensiune, pentru stomac, unele pe post de pansament gastric. Ha, ha, ha! Când v-am zis că nu-i așa simplu…”, a declarat Helmut Duckadam în 2019, potrivit gsp.ro.
Helmut Duckadam a avut o carieră fabuloasă
Fostul mare portar al echipei de fotbal Steaua Bucureşti, Helmuth Duckadam, supranumit „Eroul de la Sevilla”, s-a născut în localitatea Semlac, judeţul Arad, la 1 aprilie 1959
A început să joace fotbal în 1975, la Gloria din Arad. Până în 1983, când s-a transferat la Steaua Bucureşti, a mai evoluat la UTA (1977 şi 1978-1983) şi Constructorul Arad (1977-1978).
Odată cu venirea în Bucureşti, a început şi ascensiunea lui ca jucător. Primul meci mare îl face la Bucureşti, în întâlnirea retur cu A.S. Roma din Cupa Cupelor, din toamna lui 1984, când la 0-0, în minutul 87, a apărat un penalty.
Vârful carierei sportive îl atinge în ediţia 1985-1986 a Cupei Campionilor Europeni, când pe întreaga durată a competiţiei, dar mai ales în memorabila finală de la Sevilla, Steaua-CF Barcelona (0-0, 2-0, după penalty-uri), apără de-a dreptul senzaţional, determinându-i pe ziariştii spanioli, şi nu numai, să-i aprecieze evoluţia la superlativ. Cele patru lovituri consecutive de la 11 m apărate în faţa jucătorilor spanioli – Alesanco, Pedraza, ‘Pichi’ Alonso şi Marcos – l-au făcut să intre în „Cartea Recordurilor”.
Imediat după meciul care a fost televizat de postul naţional, pentru prima dată în regimul comunist, oamenii au ieşit nechemaţi în stradă să se bucure pentru izbânda fotbaliştilor de la Steaua. Circa 30.000 de oameni au plecat spre Aeroportul Otopeni şi au ocupat esplanada să-şi întâmpine campionii. În aproape toate colţurile ţării, noaptea de 7 spre 8 mai 1986 a fost practic una albă.
După cinci zile de la finala de la Sevilla, într-un cadru solemn, clubului de fotbal Steaua i s-a acordat Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I. Titularii, printre care evident şi Duckadam, antrenorii Ienei şi Iordănescu, plus preşedintele Alecsandrescu au primit Meritul Sportiv clasa I. Rezervele şi ceilalţi din staff au primit Meritul Sportiv clasa a II-a.
Duckadam a evoluat în 133 de meciuri pe prima scenă, are două prezenţe la naţională şi 11 în cupele europene. A câştigat un titlu de campion şi o cupă a României (1985) şi Cupa Campionilor Europeni (1986). A fost desemnat cel mai bun fotbalist român al anului în 1986, fiind menţionat şi în revista „France Football”.
Un anevrism axilar a pus capăt neaşteptat carierei lui Helmuth Duckadam. Se afla la un foc de tabără, pe malul Mureşului, când a alunecat, s-a sprijinit pe mână şi, probabil, cheagul de sânge s-a deplasat blocând circulaţia în braţul drept. S-a dus la medicul din sat dar a ajuns urgent la Bucureşti unde a fost operat şi i-a fost salvat braţul.
După încheierea activităţii de fotbalist, Duckadam s-a angajat la Poliţia de frontieră din judeţul Arad, dar s-a pensionat din motive medicale.
AS.ro Home
Loading ...
