AS.ro Home
Cosmin Olăroiu, în timpul unui meci / ImagineChina / Stringer via Hepta
Cosmin Olăroiu recunoaşte că este tentat să devină selecţionerul României. Antrenorul în vârstă de 53 de ani scrie istorie în Golf şi ia în calcul o revenire în ţară. A recunoscut că i s-a propus de mai multe ori să vină la echipa naţională, dar că de fiecare dată era sub contract.
Olăroiu tocmai a câştigat trei trofee cu Al-Sharjah. A triumfat în Supercupa Emiratelor Arabe Unite, Cupa Preşedintelui şi Cupa Ligii. A ajuns astfel la 17 trofee pe care le-a ridicat deasupra capului, după ce a plecat de la Steaua: 3 în Arabia Saudită, 1 în Qatar, 1 în China şi 12 în Emirate.
Cosmin Olăroiu, tentat să devină selecţionerul României
În ultimii ani, numele lui Cosmin Olăroiu a fost vehiculat de fiecare dată când şefii FRF căutau selecţioner. După mai multe refuzuri, “Oli” anunţă că ar fi dispus să vină pe banca primei reprezentative, dacă Edi Iordănescu va pleca.
“Experienţa mea de selecţioner este mult mai mică decât cea de antrenor de zi cu zi. Pentru că, mai ales aici, e puţin diferit. E un proces de învăţare. Munca asta de zi cu zi aduce la un progres, la echipa naţională ai trei zile. Deci tu trebuie să iei nişte jucători care să corespundă cu ideea pe care o ai şi să-i pui să joace.
N-aș avea niciodată nicio problemă să fac lucru ăsta, însă… De exemplu, cineva cunoscut de la noi mă critica pentru că nu m-am dus la echipa națională. Dar cum poți să te duci…?! Poți să te prezinți acolo și să zici: «Am venit și eu, pot să antrenez?». Trebuie să te cheme cineva ca să te duci, nu? Și nu s-a întâmplat lucrul ăsta (n.r. – în ultima perioadă). Era foarte greu pentru mine să vin după după Mirel, aproape imposibil, însă au fost dăți când, într-adevăr, au venit (n.r. – pentru a-l oferta), dar eram antrenor la o echipă de club care nu…
(Moderator: Nu-ți permitea să faci pasul ăsta) Le-am cerut să mă lase să antrenez [în paralel] și echipa națională, pentru că mai aveam șase luni de contract.
Olăroiu: “Eu las o ușă deschisă oriunde sunt chemat și mi se dă posibilitatea să lucrez”
Înainte să plec de la Al-Ahli (n.r. – în 2017). Mai aveam șase luni de contract și le-am zis (n.r. șefilor de la Al Ahli): «Băi, oricum sunt două acțiuni până în iunie, când termin contractul, lăsați-mă la astea două acțiuni, că vreau să merg acolo». Și au zis: «Nu! Nu putem să ne permitem lucrul ăsta, o să înceapă lumea să discute, vor spune că pleci, iar jucătorii nu vor mai fi la fel de concentrați știind că tu pleci. Lucrurile astea pot perturba activitatea la club și noi nu vrem asta». Nu mai știu exact. Cred că înainte de Daum… Dar nu s-a putut. N-a fost o chestie de rea voință, pur și simplu nu s-a putut.
Eu las o ușă deschisă oriunde sunt chemat și mi se dă posibilitatea să lucrez. Până la urmă, noi, ca antrenori, trebuie să apreciem faptul că cineva ne cheamă și ne dă posibilitatea să lucrăm. E o competiție foarte mare la momentul ăsta și sunt antrenori care pleacă de la o echipă și găsesc foarte greu un alt post, la o altă echipă, sau au nevoie de mult timp până să reintre în circuit. Atunci, orice posibilitate pe care o ai de a antrena e, de fapt, o apreciere față de munca ta. Când cineva te cheamă și te plătește pentru o muncă, înseamnă că te apreciază și, atunci, cred că nu trebuie să întorci spatele indiferent de nivel. Mulți îmi spun: «De ce nu te duci să antrenezi [în altă parte]?». Cum să mă duc dacă nu mă cheamă? Rămân unde sunt.
Loading ...
