Cum a putut candida Răzvan Burleanu pentru a patra oară la FRF? A venit motivarea de la Tribunalul București

Răzvan Burleanu, în cadrul unei conferinţe de presă/ Profimedia

Răzvan Burleanu a câștigat pe data de 18 martie al patrulea mandat la șefia FRF, la capătul unor alegeri contestate care au ajuns până pe masa Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Lausanne. Recent, Tribunalul București a venit cu motivarea deciziei prin care ordonanța președințială a lui Ilie Drăgan, contracandidatul actualului președinte, a fost respinsă atunci când primul menționat a încercat să le suspende.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Ultimele alegeri de la Federația Română de Fotbal au fost unele pline de controverse, iar un rol important în acest sens l-a avut Ilie Drăgan, singurul contracandidat al lui Răzvan Burleanu pentru postul de președinte. Tensiunile au început încă de dinainte de scrutinul propriu-zis, atunci când managerul clubului 3 Kids Sport s-a dus la TAS în încercarea de a suspenda evenimentul, invocând faptul că în Statutul FRF se menționează că: “Nicio persoană nu poate deține funcția de Președinte al FRF pentru mai mult de 3 (trei) mandate“.

Cum a încercat Ilie Drăgan să anuleze alegerile FRF

Deși Răzvan Burleanu a candidat și și-a câștigat al patrulea mandat la șefia FRF, a existat o explicație oficială pentru care solicitarea lui Drăgan nu a fost luată în calcul. Tribunalul București a publicat motivarea analizată de golazo.ro, unde sunt oferite inclusiv mai multe detalii despre nemulțumirea managerului clubului 3 Kids Sport.

Drăgan a explicat cum Burleanu și-a început primul mandat la FRF în 2014, iar pe 28 iunie 2014 s-a adoptat Statutul în care s-a introdus limita de trei mandate. Când a fost întrebat și el pe seama acestui subiect după ultimele alegeri, președintele FRF a spus că modificare a intrat în vigoare din 2016.

Totuși, Drăgan a susținut că modificările ar trebui să se aplice și mandatelor anterioare, deși comisiile care au validat candidatura lui Burleanu au considerat că regulamentul nu ar trebui să se aplice retroactiv, drept dovadă ca limita să fie impusă din 2018 încolo.

Reclamă

Tribunalul a evidențiat în acest sens că “nu poate să nu observe că în cauză este în discuție o divergență de interpretare cu privire la aplicarea în timp a normelor Statutului adoptat în data de 28.06.2014.

Reclamantul apreciază că dispozițiile statutului modificat au în vedere și mandatele anterioare, în schimb comisia de analiză a dosarului de candidatură și comisia pentru soluționarea contestațiilor au apreciat că dispozițiile statutare se completează cu dispozițiile legii civile, iar legea civilă nu retroactivează, în cauză, mandatul obținut de candidatul Răzvan Burleanu în martie 2014 neputând produce efecte în aplicarea limitării introduse prin modificarea din 28.06.2014“.

Tribunalul nu a analizat în fond legalitatea candidaturii lui Burleanu

Traducerea textului anterior al Tribunalului ar fi astfel următoarea: instanța nu a judecat legalitatea candidaturii lui Burleanu, ci doar posibilitatea de a apărea măsuri provizorii. Judecătorii au considerat că ceea ce spunea Drăgan nu se baza pe o încălcare a Statutului FRF, deoarece problema în sine este de interpretare juridică. De aceea, alegerile nu au putut fi suspendate și au continuat.

Ulterior, Tribunalul a oferit mai multe informații și s-a raportat și la faptul că cererea lui Drăgan a fost făcută printr-o ordonanță președințială, explicând de ce cererea a fost respinsă, deoarece nu a fost demonstrată urgența.

“Ordonanţa preşedinţială, prin esenţa ei, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică şi fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aştepte desfăşurarea procedurii de drept comun.

Reclamantul nu a dovedit existenţa unei situaţii cu caracter excepţional, atât de grabnice încât dreptul său ar fi ameninţat a se pierde definitiv până la soluţionarea litigiului de către Tribunalul arbitral şi nici nu a dovedit faptul că, dacă nu s-ar lua măsurile solicitate prin cererea de chemare în judecată, ar suferi un prejudiciu imediat, atât de grav încât să fie greu sau imposibil de reparat“.

Concluzia judecătorilor a fost următoarea: “Nelegalitățile privind candidatura sau rezultatul alegerilor pot fi supuse controlului jurisdicțional ulterior, inclusiv sub forma unei anulări a hotărârii adunării generale adoptate, astfel încât desfășurarea alegerilor nu determină un prejudiciu ireparabil“.