Ce trebuie să facă pilotul de Formula 1 la start

Startul Marelui Premiu de la Miami / Profimedia Images

Am discutat în acest articol despre ce operațiuni preliminare startului trebuie să facă un pilot în turul de formare. Acum să vedem ce se întâmplă la startul propriu-zis.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

În primul rând, motorul unui monopost de Formula 1 nu pornește ”la cheie”, ca la o mașină de stradă. Este o întreagă procedură complexă de pornire, la care participă mai mulți ingineri. Vedeți aici cum se face. Și aici.

Motorul este pornit, mașina e pe grila de start, pilotul e la volan. Începe turul de încălzire.

Ce face pilotul în turul de încălzire

În primul rând, menține temperatura turbinei și presiunea în sistem. Dacă temperatura gazelor scade, turbo-ul pierde energie și inerție. De aceea, există accelerații scurte și agresive, pentru menținerea motorului într-o anumită fereastră termică. Acestea crește debitul gazelor, accelerează turbina și reduce timpul de răspuns la lansare.

În 2026, odată cu dispariția MGU-H, acestea nu sunt doar pentru aducerea pneurilor în temperatură, ci și pentru managementul sistemului turbo, care trebuie să răspundă imediat.

Reclamă

Aceste accelerări sunt și pentru gestionarea temperaturii ERS și bateriei. La start, pilotul are nevoie de boost maxim electric – care însă poate fi folosit doar după ce atinge 50 km/h -, dar și turbo-ul trebuie să răspundă imediat. De aceea, prin accelerări, aduce turbina la turație mare, astfel încât să poată produce presiune de supraalimentare („boost”).

Pilotul și inginerii vor ca, în momentul stingerii luminilor, turbina să aibă deja inerție mare, temperatura evacuării să fie ridicată, presiunea în sistemul turbo să fie mare, bateria să livreze maxim, iar ambreiajul să fie în fereastra optimă.

Lansarea controlată, interzisă

De asemenea, pilotul poate face o mică repetiție a startului, pentru găsirea punctului optim pentru demaraj (”bite point”).

În Formula 1 au fost permise sistemele de Launch Control, care optimizau cuplarea ambreiajului pentru a produce o pornire optimă. Au fost ultima oară interzise în Formula 1 în 2008. Ideea este că pilotul trebuie să controleze mașina neasistat. El trebuie să controleze rata de patinaj al ambreiajului prin propriile reacții fizice pe padele, mai degrabă decât printr-o apăsare de buton care să declanșeze o secvență automată.

Cum este ambreiajul în F1

Ambreiajul unei mașini de Formula 1 nu e comandat cu piciorul, ca la mașinile de stradă. Nu există o a treia pedală în cockpit. În schimb, ambreiajul este controlat de padele de pe coloana volanului, poziționate de obicei în interiorul padelelor de schimbare a vitezelor. Schimbările de viteze sunt făcute fără utilizarea ambreiajului de către pilot.

Acestea nu funcționează însă ca un ambreiaj clasic de mașină de stradă. În F1, ambreiajul este folosit aproape exclusiv la start și la plecarea de la boxe.

Cum funcționează cele două padele? Înainte de start, pilotul le trage pe ambele și ține pedala de accelerație la o valoare presetată. Una dintre ele e apoi eliberată până la zona de „bite point”, unde ”simte” pilotul că se conectează discurile de ambreiaj. La stingerea luminilor roșii, cealaltă padelă este eliberată cât mai rapid. Rămâne în poziția de ”bite point” prima padelă, unde ambreiajul încă patinează controlat („clutch slip”). Când simte că mașina capătă tracțiune, eliberează complet a doua padelă, pleacă de pe loc, accelerând apoi progresiv. David Coulthard explică aici întreaga procedură.