Red Bull Powertrains a ajuns, în șapte luni, de la un producător de unități de putere debutant la unul câștigător de curse.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Motor puternic, dar degeaba

Constructorul american avea un potențial foarte mare de a face un salt rapid de dezvoltare. Ford excelează, de pildă, în software și în sisteme de control. De asemenea, dispune de sisteme de modelare și de simulare ultra-avansate, inclusiv software care rulează simulări de control și ERS mult mai repede decât în mod clasic. De când RBPT a început să lucreze la viitoarea unitate de putere, la începutul lui 2022, în patru ani a adunat circa 150 de tehnicieni, în principal de la Honda și Mercedes.

Red Bull a început acest sezon, care a adus schimbări drastice de regulament, încercând același lucru precum Mercedes. Anume, mărirea performanței motorului termic prin modificarea raportului de compresie. Nu întâmplător, la estimările ADUO, motorul termic RBPT a fost măsurat drept cel mai performant din F1. Nici măcar partea electrică nu era chiar slabă, iar Russell chiar spunea, după testele din iarnă, că au cel mai bun sistem de management electric. (Acest tip de declarații trebuie însă luate cu multă rezervă.)

Apoi, în primele curse din sezon, toate aceste prognoze optimiste au căzut ca un castel de cărți de joc. Performanțele au fost slabe. Doar locul 6 pentru Max în Australia (DNF Hadjar), apoi Hadjar locul 8 în China (DNF Verstappen), iar în Japonia Max a luat locul 8, iar Hadjar 12.

Ce s-a întâmplat și de ce?

Red Bull a avut în prima parte a sezonului 2026 o problemă de integrare a întregului monopost, nu o singură deficiență tehnică. Motorul Red Bull-Ford era competitiv, dar șasiul nu genera suficientă apăsare. Echilibrul mecanic era dificil de controlat, iar echipa nu reușea să exploateze constant performanța disponibilă.

Revenirea de la sfârșitul sezonului trecut, când Verstappen a fost în lupta pentru titlu până în cursa finală, a reprezentat și ea o problemă. Ferrari, de pildă, a putut să-și concentreze din timp resursele pentru dezvoltarea mașinii din 2026. Red Bull nu.

Monopostul RB22 avea mai puțină apăsare aerodinamică decât unele echipe rivale. Ce asemenea, existau probleme mecanice care afectau senzația pilotului asupra mașinii și dificultăți în găsirea echilibrului optim. Deficitul de apăsare însemna că RB22 nu putea menține aceeași viteză în viraje ca monoposturile de referință. Directorul tehnic Pierre Waché a identificat două probleme majore: instabilitate la intrarea în viraj, când pilotul frânează și începe să vireze, și subvirarea în mijlocul virajului.

Or, după cum se știe, ambii piloți de la Red Bull Racing preferă mașini supraviratoare, cu un spate pe care îl pot controla la limită.

Până la Baku, upgrade-urile nu au funcționat satisfăcător

În timpul sezonului, upgrade-urile nu au oferit progresul așteptat. Au fost trei upgrade-uri importante în acest sezon: la Miami, în Austria și la Baku.

La Miami, Red Bull a modificat aripa față și aripa spate, podeaua și difuzorul, sidepod-urile, capota motorului, conductele de răcire ale frânelor, suspensia spate și caroseria din zona roților. În ciuda unei îmbunătățiri, problemele principale nu au dispărut. Performanța și echilibrul mașinii se modificau considerabil în funcție de condițiile de pe circuit.

Laurent Mekies, șeful echipei, a explicat ulterior că direcția vântului putea modifica echilibrul. De asemenea, deteriorări aerodinamice minore, inclusiv de la pietriș sau vibratoare, puteau afecta comportamentul. Exista o diferență între comportamentul observat în simulări și cel observat pe circuit.

Cea mai mare problemă era însă că mașina funcționa într-o fereastră de reglaj foarte îngustă. La Baku, dacă vă amintiți, același Mekies a spus ceva extrem de relevant. Anume, că Red Bull are o unitate de putere foarte performantă, dar și o „fairly narrow band to use it at best”. Francezul a explicat că echipa lucrează permanent la management-ul energiei, la livrarea energiei și a puterii pentru a ține unitatea de putere în acea fereastră.

Nici upgrade-ul din Austria nu a adus prea multe

A urmat pachetul introdus în Austria. Verstappen l-a descris drept un upgrade important, dar prima evaluare a fost neconcludentă. În antrenamente, atât Verstappen, cât și Hadjar au reclamat comportamente neobișnuite ale monopostului în virajul 3. Motorul pierdea turație la apex, iar piloții trebuiau să aștepte revenirea lui.

În paralel, Pierre Waché a explicat dificultatea de a găsi echilibrul potrivit cu noul pachet. Red Bull nu suferea doar din cauza unui deficit de performanță, ci și din cauza dificultății de a identifica rapid cauza exactă a comportamentului mașinii.

În Azerbaijan s-a strigat ”Bingo!”

Până la cursa trecută, cea din Baku, Red Bull a avut o problemă de integrare a întregului monopost. Motorul Red Bull-Ford era foarte bun, dar avea o fereastră relativ îngustă de funcționare optimă. Șasiul nu genera suficientă apăsare, echilibrul mecanic era dificil de controlat, iar echipa nu reușea să exploateze constant performanța disponibilă. Progresul înregistrat în Azerbaijan trebuie privit ca rezultatul cumulativ în aceste zone.

În Azerbaijan se pare că Red Bull a rezolvat o problemă pe care se străduia de mult timp să o rezolve. Pachetul a inclus o podea nouă și sidepod-uri revizuite. Slăbiciunile din viraje au dispărut. Modificările au lărgit fereastra de operare a mașinii și au corectat balansul aerodinamic, nesacrificând viteza de top de pe linia dreaptă.

Să nu uităm însă nici că pistele din Baku și Sepang se potrivesc exploatării unui motor cu combustie puternic. Următoarele Mari Premii s-ar putea să nu confirme această revenire.