4 martie 1977. Tragedia dinamovistului Tudorică. ”Stavrule, tată, sunt morți! Hai sus, să căutăm viii!”

Sergiu Nicolaescu i-a cărat sicriul cascadorului Tudor Stavru

Radio România își întrerupe emisia: ”Acum o oră a murit, la Spitalul de Urgență, cascadorul Stavru Tudor, care, într-o nouă tentativă de a salva viața altora, a căzut de la etajul opt al blocului Nestor”. Așa sună vocea gravă a crainicului. România tocmai a fost zguduită de cel mai devastator cutremur din ultimele trei decenii, cel din 4 martie 1977, peste 1.000 de oameni pier, rănile nu-s închise, încă.

Tudor Stavru se născuse aproape de Mare, în 1939. Ajunsese la Dinamo, sportiv de performanță. Kaiac canoe. Era prin 1965, când Sergiu Nicolaescu l-a ochit. Actorul și regizorul voia o trupă de cascadori, special pentru filmele sale. Tudorică nici măcar n-a dat probe, a fost acceptat din prima. A debutat în 1967, în ”Dacii”, peliculă de referință. A urmat ”Mihai Viteazul”, cea mai mare desfășurare de forțe din cinematografia noastră, ”Cu mâinile curate”, ”Osânda”, capodopera cu Amza Pellea. 22 de filme în total.

Cutremurul din 4 martie 1977 nu-l ia cu el. 21:22:22. 7,2 grade pe scara Richter, 56 de secunde. Multe suflete dispărute. Dacă a făcut tonouri, derapaje controlate ori ”calul mort”, se va descurca și printre dărâmături, nu? Cascadorii se adună cu toții, suie-n moloz. Scot dărâmăturile cu ”ranița” de la masca de gaze. Uneori, chiar cu mâinile goale, fără ca asta să fie o figură de stil. Stavru o află pe Livia Negoescu sub dărâmături. Studentă de 22 de ani, mai mult moartă decât vie. Scapă cu viață. ”Ultimul Icar”, cum aveau să-i spună cei care l-au cunoscut, suie la etajul 8 al blocului ”Nestor”, pe locul viitorului Hotel ”București”. O faimoasă cofetărie la parter. Din păcate, la renovarea din 1970, aici, jos, se tăiaseră stâlpii din structura de rezistență. Cei ce aveau să cedeze primii…

• 1.578 de morți s-au înregistrat după cutremurul din 4 martie 1977

Printre dărâmături găsește mulți morți. Coboară cu ei, le aprinde o lumânare. Da, sună cinic, dar de fiecare dată aude: ”Stavrule, tată, sunt decedați. Lasă-i, hai sus, să găsim viii!”. Acolo, la 24 de metri de sol, vrea să treacă dintr-un balcon într-altul. A făcut asta deseori, în filmele sale. Vedeți ”Asediul”, vedeți ”Revanșa”! Cade direct în cap, în moloz, sub privirile rămase făr de viață ale colegilor. Nu pleacă atunci, ci ceva mai târziu, printre halatele albe de la ”Urgență!

Ecaterina Oproiu îl numește ”Omul fără moarte”. La Cernavodă, unde e coborât la cele veșnice, sicriul e cărat de Sergiu Nicolaescu, cel care, în necrolog, scrie: ”Stavru Teodor pătrundea în sufletul omului nu prin vorbă, ci prin faptă. A fost cel mai bun cascador, cu greu va putea fi înlocuit”. Corneliu Vadim Tudor adaugă: ”Sublim amestec de bărbăție și candoare, lui Stavru Tudor cel puțin zece supravieșuitori îi pot spune după datina Dunării, ca niște oameni scăpați de la înec, TATĂ!”