A stat singură pe o insulă pustie, în ”căsuța” farului, șapte zile. ”Am văzut peste 30 de filme, fără întreruperi de publicitate”

Profimediaimages

”Niciodată nu m-am gândit că poți face atâtea lucruri tari pe o insulă pustie”, avea să spună Lisa

”N-am timp de sport, dar am practicat unul extrem”, au fost primele cuvinte ale Lisei Enroth, după ce a revenit în… Suedia. La finele anului trecut, asistenta medicală care lucrează la ”Urgențe”, într-un stres imens, a participat la un concurs, organizat de… Festivalul de Film de la Goteborg. Marele premiu? Șapte zile pe o insulă pustie, fără telefon mobil, fără laptop, vizionând numai filme! 

”Mi se pare o idee excelentă”, declara ea pe 27 ianuarie, ziua începerii aventurii. A fost aleasă din 12.000 de candidați, a plecat pe insula Hamneskar, situată în fața coastei Marstrand, în estul Suediei. O zonă cunoscută pentru faimosul său far, ”Pater Noster”, locul ce avea să-i devină… casă pentru o săptămână.

Pe 30 ianuarie era deja pe insulă. ”Prima impresie? Mică, frumoasă, liniștită. Aveam nevoie să-mi limpezesc gândurile, nu mai puteam cu viața de zi cu zi”, avea să declare ea. Era cazată în ”casuța” farului. În prima noapte i-a fost frică. ”După ce soarele a apus, mi-a fost greu să adorm. Eram atentă la fiecare zgomot, la tot ce mișca”. Și-a revenit abia spre dimineață. ”Răsăritul este incredibil”.

Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că ea a avut acces la toate ”dotările” responsabilului de far, rămas cu ea din motive de securitate, dar cu care n-a interacționat niciun moment. ”Puteam merge la sală, dar am preferat să alerg și să explorez insula. Am pictat, am mers foarte mult, am văzut filme. Ceva incredibil să nu ai telefon și să poți vedea aceste pelicule fără întreruperi… Dar, cu toate acestea, mi-am dat seama ce înseamnă tehnologia. Pentru că nu aveam acces la internet, nu cunoșteam știrile. Mă gândeam, non stop, la apocalipsă, nu știam ce face pandemia pe continent. Atunci mintea începe să facă zeci de scenarii”.

”Am analizat singură filmele. Șederea pe această insulă m-a făcut să nu-mi mai grăbesc atât de tare viața”, a încheiat Lisei Enroth.