Campionatul Mondial din 1994: Gheorghe Hagi și „Generația de Aur” au făcut România să viseze!

Campionatul Mondial din 1994: Gheorghe Hagi și "Generația de Aur" au făcut România să viseze!

Gheorghe Hagi, la Campionatul Mondial din 1994 / Profimedia

Campionatul Mondial din 1994: Gheorghe Hagi și „Generația de Aur” au făcut România să viseze! Pe vremea când România era „sperietoare” pentru oricine! Iată povestea Mondialului care a intrat în istoria fotbalului românesc.

Ediţia Cupei Mondiale de fotbal din 1994, găzduită de Statele Unite ale Americii, a fost unul dintre cele mai spectaculoase evenimente din istoria FIFA, exemplificând, deopotrivă, şi capacitatea SUA de organizare a unor astfel de competiţii de anvergură internaţională. S-a desfăşurat în perioada 17 iunie – 17 iulie 1994, la start fiind prezente 24 de echipe naţionale, informeaza Agerpres. 

Trei state au avansat dosarul de organizare a ediţiei Cupei Mondiale la fotbal în 1994: Maroc, Brazilia şi Statele Unite. Cu prilejul votului Comitetului Executiv al FIFA din 4 iulie 1988, de la Zurich, Statele Unite ale Americii au întrunit cele mai multe voturi pentru găzduirea turneului final, pentru care s-au calificat 24 de echipe naţionale. Tragerea la sorţi pentru configurarea celor şase grupe a câte patru echipe s-a desfăşurat la 19 decembrie 1993, în Las Vegas Convention Center, fiind transmisă în direct pe mapamond de reţeaua ESPN.

Componența grupelor de la Campionatul Mondial din 1994

Grupa A: SUA, Columbia, Elveţia, România

Grupa B: Brazilia, Camerun, Rusia, Suedia

Grupa C: Germania, Bolivia, Spania, Coreea de Sud

Grupa D: Argentina, Nigeria, Bulgaria, Grecia

Grupa E: Italia, Mexic, Irlanda, Norvegia

Grupa F: Belgia, Maroc, Olanda, Arabia Saudită

World Cup 1994 a fost găzduită de nouă stadioane: Rose Bowl în Pasadena, California (terenul finalei); stadionul Foxboro (Massachusetts); Soldier Field din Chicago; Cotton Bowl din Dallas; Pontiac Silverdome (Michigan); Giants Stadium din East Rutherford, New Jersey; Citrus Bowl din Orlando, Florida; Stanford Stadium din Palo Alto, California, şi RFK Stadium din Washington D.C.

Amploarea acestei ediţii a fost exprimată şi de numărul mare de spectatori, respectiv 3.587.538, depăşind recordul anterior de 1 milion de spectatori, iar media de participanţi, la fiecare din cele 52 de partide, a fost de 68.991, stabilind, deopotrivă, un nou etalon pentru stadioanele de pe tărâm american care au fost ocupate aproape 96% din capacitate în timpul acestei ediţii a Cupei Mondiale. Expunerea media a evenimentului a fost amplificată şi de parcursul echipei naţionale a SUA, care a ajuns până în faza optimilor de finală ale turneului, pentru prima dată din 1930. Circa 11 milioane de americani au urmărit partida SUA – Brazilia din 4 iulie 1994, record de audienţă pentru un meci de fotbal în Stele Unite.

Generația de Aur și Gheorghe Hagi au atins sferturile la Campionatul Mondial din 1994

Selecţionata României, avându-l la timonă pe Anghel Iordănescu, a participat la această ediţie a turneului final, într-o grupă dificilă cu Elveţia, Columbia şi SUA. În primul meci disputat de tricolori, la Pasadena, echipa condusă din teren de cel mai bun fotbalist român din istorie, Gheorghe Hagi, a învins, cu scorul de 3-1, selecţionata Columbiei, care avea în componenţă la acel moment nume mari ale fotbalului internaţional, precum Rincon, Valderrama, Valencia, Asprilla. Atacantul Florin Radu Răducioiu a deschis scorul (min.16) pentru România, pentru ca doar 15 minute mai târziu, Gheorghe Hagi să înscrie de la peste 30 de metri unul dintre cele mai frumoase goluri ale turneului, în accepţiunea specialiştilor. Valencia a redus, în minutul 43, din diferenţă, pentru Columbia, pentru ca acelaşi Răducioiu să închidă tabela la 3-1 pentru România.

Pe 22 iunie 1994, la Pontiac Silverdome, selecţionata României pierdea (1-4) cu echipa naţională din Ţara Cantoanelor. Gheorghe Hagi a fost cel care a marcat golul egalizator, pentru 1-1, în minutul 36 al partidei, pentru naţionala României. Alain Sutter deschisese scorul (min. 16), Chapuisat, jucătorul Borussiei Dortmund, a mărit avantajul la 2-1 pentru Elveţia (min. 53), iar Adrian Knup a punctat de două ori (min. 66 şi 72) încheind scorul partidei la 4-1. În ultimul meci din grupă, pe 26 iunie 1994, România a învins selecţionata ţării gazdă (scor 1-0) printr-o reuşită semnată de fundaşul Dan Petrescu (min. 16).

România a jucat, în optimile competiţiei, împotriva selecţionatei Argentinei, considerată o potenţială candidată pentru câştigarea trofeului. La 3 iulie 1994, pe arena Rose Bowl, România a învins (scor 3-2) selecţionata ”pumelor”. Pentru tricolori au marcat atacantul Ilie Dumitrescu (min. 11 şi 18) şi Gheorghe Hagi (min. 58), iar pentru argentinieni Gabriel Batistuta (min. 16) şi Abel Balbo (min. 75).

În premieră pentru fotbalul românesc, România juca sfert de finală de Cupă Mondială, la 10 iulie 1994, pe Stanford Stadium. La finalul celor 90 de minute regulamentare, naţionala tricoloră marcase prin Florin Răducioiu (min. 88 şi 101), iar reprezentativa Suediei prin Thomas Brolin (min.78) şi Kenneth Andersson (115). La loviturile de departajare Suedia a învins România cu 5-4.  Această clasare a reprezentativei tricolore avea să rămână până în prezent cea mai bună la un turneu final.

Romario i-a „suflat” premiul lui Gheorghe Hagi

În semifinale, reprezentativa Bulgariei a fost învinsă, scor 1-2, de Squadra Azzurra, iar naţionala Suediei de reprezentativa Selecao cu 0-1. În finala de pe Rose Bowl (Pasadena), din 17 iulie 1994, în faţa a 94.949 spectatori, Brazilia lui Romario, Dunga şi Bebeto a învins Italia lui Franco Baresi şi Roberto Baggio, după loviturile de departajare, scor final 3-2, devenind prima reprezentativă care a câştigat patru titluri mondiale.

Cel mai bun jucător al turneului a fost declarat mijlocaşul brazilian Romario, recompensat cu Balonul de Aur de către Adidas, naţionala Selecao primind şi trofeul FIFA Fair Play, iar olandezul Marc Overmars a fost declarat cel mai bun jucător tânăr al ediţiei. Bulgarul Hristo Stoicikov şi rusul Oleg Salenko au fost câştigat trofeul Gheata de Aur, pentru cei mai buni marcatori ai turneului final.