1. Relaxarea pe care o au spaniolii în momentele de presiune ar trebui să fie patrimoniu cultural al țării. Spania și-a făcut sârguincios țesătura de pase și cu Uruguay, cu destinderea de fost imperiu, convinsă că lucrurile se vor așeza până la urmă. Și s-au așezat, cu o victorie scurtă care înseamnă primul loc în grupă, fără gol primit. E liniștitor pentru „Furia Roja” să vadă că dacă Yamal și Oyarzabal nu prind cea mai bună zi, iar Nico Williams încă nu-i 100% fizic, se găsesc Álex Baena și Llorente să rezolve un meci.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

World Cup 2026 se vede exclusiv în Universul Antena, în perioada 11 iunie – 19 iulie

2. În toamna lui 2024, Capul Verde pierdea cu Botswana și Mauritania și rata calificarea la Cupa Africii, de pe ultimul loc în grupa preliminară. Nici doi ani mai târziu, țara cu populație cât sectorul 3 al Bucureștiului se califică în fazele eliminatorii de la Cupa Mondială. Și nu oricum. Cu un portar de 40 de ani devenit faimos în toată lumea și dintr-o grupă cu două campioane mondiale, în fața cărora nu a pierdut. Câteodată, drumul din prăpastie spre culme e mai scurt decât ne imaginăm.

3. Apropo de portari de 40 de ani, Muslera a greșit la golul încasat, dar Marcelo Bielsa a exagerat cu schimbarea lui la pauză. Zece minute mai târziu, „El Loco” și-a scos și căpitanul, pe Fede Valverde, o mutare care a părut un gest de „ard tot în urma mea”. Poate că Bielsa, în loc să stea bosumflat pe ladă și să agite foi fără rost, ar fi trebuit să se schimbe și pe el, pentru că Uruguayul n-a pornit, n-a luat-o din loc la acest Mondial. Sigur, nu mai e generația lui Suárez și Cavani, dar argentinianul a avut pe mână resurse suficiente să bată Arabia Saudită și Capul Verde.