S-a stins cel mai mare triplu-saltist, vânzător de pizza. A vrut să-și vândă medaliile olimpice!

La ultimele sale Jocuri, cele de la Moscova, n-a mai putu repeta performanțele anterioare, obținând doar ”argintul”

Foto: Profimediaimages

Victor Saneiev s-a născut în Suhumi, Abhazia de azi, pe atunci în URSS, la câteva luni după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Familie sărmană, cu un tată paralizat, care avea să se stingă când băiatul nu împlinise un deceniu și jumătate de viață. La opt ani s-a apucat de atletism, dar la 11 a fost ”ochit” de Akop Kerselian, cel care l-a sfătuit să treacă spre triplu-salt! În 1963 termina, deja, al treilea la Spartachiadă, competiție organizată pentru toți tinerii din URSS.

În 1968, primul succes major, câștigarea campionatului Sovietelor. Apoi, Jocurile Olimpice din Mexic, două recorduri mondiale în aceeași zi, pe 17 octombrie. Logic, medalie de aur. Apoi, ”european” în aer liber, Atena, 1969. Viena, 1970, în sală. La Munchen, în 1972, toată lumea aștepta un duel în trei – Saneiev, Drehmel și Perez. Ultimul s-a accidentat, m-a prins finala. Georgianul a sărit 17.35 și asta a fost tot…

Soția l-a împidicat să-și vândă medaliile olimpice!

Prin 1975 a apărut o nouă stea, brazilianul Joao Carlos de Oliveira. La Montreal, un an mai târziu, era cotat ca principal favorit, dar Saneiev și-a demonstrat, din nou, capacitatea competitivă. A treia medalie de aur consecutivă, performanță unică, până în acel moment, la această probă. În 1977 au început accidentările. N-a sărit peste 17 metri. În 1980, la 34 de ani, a patra participare la Jocurile Olimpice, cu intenția clară de a câștiga a patra medalie de aur, asemenea legendarului Al Qerter, discobolul. Interesant este că aici, la Moscova, a purtat flacăra olimpică, privilegiu acordat, de obicei, atleților retrași din activitate. N-a putut. Doar ”argint”. A primit ”Ordinul Lenin”, pe cel al ”Prieteniei dintre popoare” ori ”Ordinul Steagului Roșu al Muncii”.

S-a retras, a devenit antrenorul naționalei URSS de triplu-salt. Apoi a cotit-o spre Dinamo Tbilisi, clubul său de suflet. După ce Mara Rusie a dispărut, iar în Georgia a pornit războiul, a plecat în Australia. Fiul său avea fix 15 ani, vârsta la care el își pierduse tatăl. Aici lumea nu prea se dădea în vânt după legende precum Saneiev, așa că a plecat de jos. A distribuit pizza. La un moment dat, când a simțit că banii nu-i mai ajung, s-a gândit să-și vândă toate medaliile olimpice. Vorbise cu cineva, să organizeze o conferință de presă, urmată de o licitație și să ”scape” de ele. Soția l-a ”întors”. Finalmente, a devenit profesor de educație fizică la un colegiu, apoi s-a ocupat de tripulu-saltiști, la Institutul de Sport din New South Wales. S-a stins la început de ianuarie 2022, la 76 de ani.

Victor Saneiev este considerat, alături de Jonathan Edwards, cel mai mare triplu-saltist din istorie.