Americanu-i tare, dar de puștiul care a parcat avioneta în sufragerie la Gorbaciov, ce ziceți???

E 28 mai 1987, olecuță trecut de orele 19.00, când moscoviții se scarpină la ochi: o avionetă de mici dimensiuni trece pe deasupra capetelor lor, și aterizează lângă Catedrala Sfântul Vasile, la o elice distanță de podul Balșoi Moskvorețchi!!! Din ea coboară un tânăr tras la un combinezon roșu, cu ochelari, nu mai mult de 20 de ani, care vorbește în germană. Până ca cerberii să ajungă la el, lumea se strânge buluc. E o glumă? Filmează cineva cu camera ascunsă? Un avion de mici dimensiuni lângă Kremlin, în inima Moscovei, neinterceptat de nimeni ??? Pe bune? Toți își aduc aminte, pe moment, de incidentul din 1 septembrie 1983, când un avion militar sovietic doborâse, deasupra Mării Japoniei, cursa civilă sud-coreeană KAL 007, ucigând 269 de persoane de la bord și acum, la mai puțin de patru ani distanță, un german râsese de sistemul de apărare al URSS???

Avea doar 50 de ore de zbor ca experiență!

Mathias Rust se născuse pe 1 iunie 1968. Avea 18 ani când începuse să coacă ”nebunia”. Cu doar 50 de ore de zbor (!!!), tânărul pleacă din Wedel, la bordul unui ”Reims Cessna F172P”, pe care-l modificase, scoțându-i scaunele, pentru a introduce rezervoare auxiliare. Traversează partea de nord a Europei, vreme de două săptămâni, trece prin Insulele Faroe, Islanda, Finlanda. Pe 28 mai 1987, Rust alimentează pe aeroportul Helsinki-Malmi, decolează la ora locală 12.21 și anunță turnul de control că zboară spre Stockholm. Imediat o cotește spre Moscova. Cei de la sol vor să-l avertizeze că această rută este destul de aglomerată, dar Mathias închide linia de comunicare.

Presa internațională a prezentat, pe larg, traseul tânărului german 

Dispare de pe radarele finlandeze aproape de Espoo. Paza de graniță e alarmată, dar nu găsește nimic. Survolează Estonia și-și continuă drumul. La 14.29 intră în spațiul aerian sovietic, iar radarele îl dibuiesc. Câteva unități antiaeriene îl iau în țintă, dar nu primesc permisiunea de a trage. La 14.48, aproape de Gdov, pilotul Puchnin, la bordul unui MiG-23, anunță că a observat o avionetă similară unui ”Yakovlev Yak-12”, cere permisiunea de a se angaja, dar nu o primește. Rust dispare de pe radar. Apare, din nou, la Staraia Rusa. Se încearcă, de câteva ori, să se stabilească legătura radio cu el, dar sistemele rusești sunt greoaie, complicate.

E arestat abia după două ore de la aterizare!!!

În jurul orei locale 19.00, Rust zboară deasupra Moscovei. Inițial, vrea să aterizeze în interiorul Kremlinmului, dar se sperie, puțin, de al său tupeu, așa că o cotește spre Piața Roșie. E destul trafic pedestru acolo. Se rotește, asemenea unui vultur în căutarea prăzii, deasupra locului și aterizează lângă Catedrala Sfântul Vasile. Curioșii apar să-i ceară autografe. E întrebat de unde vine. Spune ”Germany” și mulți cred că e din Est. Dar când se află că este, de fapt, ”federal”, uimirea e și mai mare. Un doctor din Marea Britanie, turist aflat în trecere pe acolo, trage totul pe o cameră video. Două ore mai târziu, Mathias Rust este arestuit.

Gorbaciov îl demite, imediat, pe Mareșalul Serghei Sokolov, Ministrul Apărării, dar și pe eroul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, as-ul Alexander Koldunov, șeful Apărării Aeriene. Cârcotașii spun că totul fusese premeditat, că cei doi se opuneau măsurilor liderului sovietelor și că acesta a fost motivul perfect pentru a fi înlăturați.

În timpul procesului, Rust a fost extrem de calm

Vestea face, rapid, înconjurul lumii, mai ales că există imagini video! Procesul lui Rust purcede la drum pe 2 septembrie 1987. E condamnat la patru ani de închisoare într-un lagăr de muncă pentru huliganism, încălcarea regulilor aeriene și forțarea graniței. Nu ajunge, niciodată, într-un regim dur de detenție. Peste două luni, președinții SUA și URSS, Reagan și Gorbaciov, semnează acordul prin care se elimină armele nucleare din Europa, iar Sovietul Suprem recomandă eliberarea lui Rust, în august 1988, ca un semn de bunăvoință către Vest.

Viața de după faimoasa aterizare

Rust se întoarce în Germania pe 3 august 1988. Adunase 400 de zile de detenție. Pentru o sumă corectă, 100.000 mărci germane, familia vânduse povestea celor de la ”Stern”. ”Am fost bine tratat în pușcărie”, avea să spună, în timp ce jurnaliștii îl descriau ca pe o persoană ”instabilă psihic și de neînțeles, într-o manieră periculoasă”…

”Cesna” lui a fost închiriat unor tipi din Japonia, care l-au expus prin Asia până în 2008, când a intrat în patrimoniul Muzeului Tehnic din Berlin. Rust și-a efectuat stagiul militar obligatoriu, apoi s-a angajat la un spital. A înjunghiat o colegă care-i refuzase avansurile, a fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare, dar a efectuat numai 15 luni. A trecut la hinduism în 1996, a fost prins furînd pulovere cu lână de Cașmir, s-a apucat de poker profesionist iar în 2012 se descria drept consultant bancar. Căsătorit de două ori, a continuat să ofere interviuri în care și-a prezentat isprava din primăvara lui 1987…