Cum ați crește gradul de spectacol în Formula 1? Analiza lui Adrian Georgescu

Startul unei curse din Formula 1/ Profimedia

La anul, regulamentul Formulei 1 se va schimba drastic. Puține reguli sunt însă dedicate direct pentru creșterea spectaculozității curselor. FIA analizează însă unele măsuri pentru evitarea desfășurării unor curse terne, în care piloții să fie preocupați mai mult de limitarea degradării pneurilor decât de posibilitatea de a depăși.

Mărirea vitezei minime la standuri

O idee luată în discuție chiar pentru anul viitor este revenirea din nou la limita de viteză pe linia standurilor de 100 kilometri pe oră. În 2016, din considerente de siguranță, a fost coborâtă la 80 kilometri pe oră. Există chiar trei Mari Premii – Monaco, Australia, Singapore – unde este de 60 de kilometri pe oră. În prezent, un schimb la boxe durează între 22 și 28 de secunde, în funcție de lungimea liniei standurilor. O astfel de măsură ar diminua această perioadă cu între 2,5 și 5 secunde, dinamizând întrecerea.

Creșterea numărului de opriri

Unul dintre „izvoarele de plictiseală” din prezent este preocuparea tot mai mare a piloților pentru prezervarea gumelor în dauna încercării de a depăși. Rularea în „aerul murdar” al mașinii din față și eforturile făcute în timpul manevrei uzează însă gumele.

Una dintre intențiile declarate ale celor de la FIA este de a mări gradul de spectaculozitate prin creșterea numărului de opriri la boxe. Ca urmare, cei de la Pirelli au primit sarcina de a „înmuia” gumele, mutând specificațiile către componente mai soft, care să se uzeze mai repede. Totuși, după cum s-a văzut la Jeddah, țelul a fost atins doar parțial. Mario Isola, directorul de motorsport de la Pirelli, a recunoscut că scopul nu prea a fost atins: „Vrem să forțăm echipele să facă două opriri, dar ele devin tot mai bune în a gestiona degradarea anvelopelor în curse”.

Damon Hill a preluat, acum doi ani, o măsură interesantă. Anume, ca fiecare pilot să fie obligat ca, în timpul unei curse, să folosească toate cele trei specificații de pneuri disponibile. „Astfel, s-ar mări numărul de opriri la boxe la cel puțin două”. Deocamdată, doar în cursa de la Monaco a fost declarată drept obligatorie oprirea de două ori la boxe, începând de anul acesta.

Specificații de pneuri mai îndepărtate

O altă decizie interesantă ține tot de componentele alese pentru curse. În prezent, se aleg componente consecutive. De pildă, C3, C4 și C5. Dacă însă Pirelli ar „sări” o poziție în gamă la dedicarea componentelor (de pildă, C2, C4 și C5), acest fapt ar putea duce la o incertitudine și la un risc în alegerea strategiei. Acest lucru s-a mai întâmplat.

Ideea ar fi ca pneul hard (C2 în exemplul nostru) să fie, teoretic, mai rezistent, dar și mai lent decât C3. Aceasta ar mări plaja de opțiuni strategice. Unele echipe, în loc să abordeze o cursă cu o oprire (hard/medium), ar putea opta pentru două opriri (de pildă, soft / soft / medium).

Mai puține circuite stradale

O altă propunere a fost renunțarea la a mai aduce în calendar alte circuite stradale, care, în general, nu oferă mașinilor și piloților posibilități pentru a-și pune în valoare toate calitățile. E adevărat, nu toate circuitele stradale sunt plictisitoare. De pildă, traseul din Las Vegas oferă mereu un număr mare de depășiri. Pe de altă parte, Monaco este „picătura chinezească” a calendarului.

Numărul circuitelor stradale continuă însă să crească, pentru că, fiind în mari orașe sau în vecinătatea lor, sunt și mai ușor accesibile pentru un public numeros. De pildă, din 2026, Marele Premiu al Spaniei va fi organizat lângă aeroportul Barajas din Madrid, înlocuind pista de lângă Barcelona. E drept, nici circuitul catalan nu prea oferea depășiri, însă două treimi din traseul cursei madrilene se va disputa pe străzi. Asta, chiar dacă circuitul de lângă Madrid are un viraj foarte lung, cel de-al 12-lea, denumit „El Monumental”, asemănător cu „Lingura” de la Suzuka sau cu „Parabolica” de la Monza.

Sistemul „push to pass”

Acest sistem e folosit de mulți ani în IndyCar. Un buton montat pe volan le oferă piloților, pentru o durată de maximum 20 de secunde, accesul la mai multă putere. Durata totală posibilă a acționării PTP este de 150-200 secunde.

A fost o măsură luată în discuție în 2009-2010. Legiuitorii F1 au ales însă DRS, care permite pilotului să schimbe înclinarea aripilor din spate, în anumite condiții, pentru a beneficia de viteze de top mai mari pe liniile drepte. Avantajul PPS ar fi fost însă că poate fi folosit oricând, iar pilotul din față are și el posibilitatea de a face același lucru. Din 2026, vor fi permise sisteme aerodinamice active, adică pilotul va putea deplasa ambele aripi, față și spate, în timpul rulării.

Voi ce idei aveți pentru dinamizarea curselor de F1?

Cum se fac investițiile la bursă. Guda: "Randamentele? Fantastice! Cel puțin 10-12% pe an"