Gică Hagi surprinde pe toată lumea, cu doi ani înainte de CM 2026. În 5 februarie, ziua în care Gheorghe Hagi împlineşte 59 de ani, se pun în vânzare primele bilete la „Hai, România! – Povestea Generaţiei de Aur”.
Imagine emblematică la nivel naţional şi internaţional, Hagi rememorează experienţele din meciurile campionatelor în care a scris istorie pentru fotbalul românesc, relaţia cu colegii şi antrenorii, momentul retragerii şi previziuni pentru viitorul fotbalului românesc. “Poate America e destinul nostru”, spune Hagi despre o posibilă calificare a tricolorilor la următoarea ediţie a Cupei Mondiale.
Gică Hagi surprinde pe toată lumea, cu doi ani înainte de CM 2026
„Am jucat fotbal ca orice copil. Pe stradă, în curtea şcolii… De la 10 ani am mers la stadion şi am făcut antrenamente să încerc să fiu mai bun”, îşi începe Gheorghe Hagi povestea unei cariere de succes. Filmul „Hai, România! – Povestea Generaţiei de Aur” care se va lansa pe 1 martie 2024 în cinematografele din toată ţara va oferi spectatorilor o incursiune în cea mai vie şi intensă perioadă din fotbalul românesc şi în cea a României din perioada anilor 1980-2000.
„Trebuie să ştii să foloseşti istoria. Dacă nu, nu vei avea viitor niciodată”, apreciază acesta spunând că experienţele grele, alături de multă muncă, sunt cele care l-au format şi au format o întreagă echipă de aur. „Absolut tot ce ţi se întâmplă în viaţă, e să te facă mai bun. Din toate experienţele, dar mai ales din eşecuri, noi am învăţat să fim mai buni”.
Iar respectul este o parte importantă a existenţei sale, în toate formele, atât pe teren, cât şi în viaţa de zi cu zi şi spune că fără acesta şi fără legătura specială avută cu antrenorii şi cu toţi colegii de la naţională, ei, ca echipă, nu ar fi reuşit să creeze această istorie.
„Noi aveam cuvânt, atunci când îţi dai cuvântul, nu există să te întorci şi să nu îl respecţi. Am avut şansa sa am antrenori foarte buni, foarte mari. Care mi-au impus respect şi cu care am avut o relaţie foarte bună. Şi ca echipă, eram un grup foarte bun, unitar, eram prieteni, fraţi, ţineam unul la altul şi de aceea am ajuns să facem performanţă”.
El abordează în filmul „Hai, România! – Povestea Generaţiei de Aur” şi subiectul declaraţiei din 1998, atunci când făcea referire la faptul că Echipa naţională era cap de serie la Mondiale şi nu era preţuită, afirmând atunci că aceste performanţe nu se vor repeta prea curând. „Poate am fost puţin cam dur, dar trebuia să o zic. Pentru că la mijloc era ce se va întâmpla în ziua de mâine în fotbalul românesc. În timp găsim răspunsuri”.
Acum, la 26 de ani de la acel moment, întrebat când crede că o sa mai iasă lumea în stradă pentru o victorie importantă a Echipei naţionale, spune că poate acel moment ar putea fi „America 2026. Eu aşa cred, acum poate fi o credinţă a mea. Eu zic că, dacă noi tot am lăsat loc de <bună ziua> acolo, poate se duc alţii şi fac mai bine ca noi. Sper să se ducă cei tineri şi să reuşească acest lucru. Şi atunci, poate America e destinul nostru”, încheie acesta.