”Germanii au fost dopați la meciul cu ungurii! Scoteau spume pe gură!”

Naționala Ungariei în 1954. O trupă de aur, dar fără o medalie de aur

”Miracolul de la Berna”. Așa e descrisă finala Campionatului Mondial din 1954, dintre Ungaria și Germania Federală. Maghiarii erau fenomenali, campioni olimpici cu doi ani înainte, la Helsinki, cu o trupă considerată, de mulți, drept cea mai bună din istorie. Elevii lui Gusztav Sebeș încep ca din pușcă și, după un 9-0 contra Coreei de Sud, vine un neverosimul 8-3 cu nemții. Dar nimeni nu se miră, pentru că vecinii noșrti învinseseră Anglia la ea acasă (pentru prima oară în istorie o trupă din afara Albionului făcea asta), apoi, la Budapesta, ”leii” fuseseră călcați pe cap, cu 7-1. Apoi, cele două echipe ajung în finală, unde Fritz Walter și compania devin campioni mondiali, pentru prima dată în istorie.

”La acel Mondial, germanii au venit dopați”, povestește Zoltan Czibor, fiul legendarului jucător. ”Dar, pe atunci, lucrul acesta nu era interzis! Tata mi-a spus exact. Există imagini cu ei bând ceva la vestiare. Aveau să alerge mult mai mult în cea de-a doua repriză. Erau cu ochii scoși din orbite, alergau precum motocicletele. Scoteau spume pe gură!”

Berlinezii au confirmat că nemții au fost dopați!

Universitatea Humboldt din Berlin avea să publice, în 2010, un studiu ce, citând ”surse credibile”, anunța că jucătorii naționalei germane au fost injectați, atunci, cu metanfetamină ”Pervitin”, un stimulent ce făcuse furori printre soldații Germaniei naziste. ”Și ungurii se dopau, desigur. Cu sifon și cu vin. Acea Ungarie a reușit să strângă șase ani fără să fie înfrântă. Cu Pușkaș, de patru ori golgeter la Real Madrid. Apoi, Kocsis, cel mai bun la loviturile de cap din toate timpurile”.

Rahn marca golul victoriei, în minutul 84, cu marele Fritz Walter la timonă. O surpriză imensă.

Apoi avea să vină Revoluția Ungară din 1956. ”Am fugit cu toții. Rușii au intrat cu tancurile și au tras în populația civilă. Au ucis 10.000 de oameni. Asta în vreo 10-12 zile. Am fugit, cu familia. Aveam, pe atunci, un an și jumătate. Ne-am găsit, cu tata, la Roma, abia peste trei luni. Dar el nu avea drept de joc, FIFA l-ar fi sancționat. Într-o zi a apărut Kubala, în încercarea de-al convinge să semneze cu Barcelona. L-a convins și a ajuns acolo!”, încheie Czibor junior.

Zoltan Czibor a evoluat, printre altele, trei ani la Barcelona. A bifat 43 de partide cu naționala Ungariei, pentru care a marcat 17 goluri. A decedat în 1997, la 68 de ani.