Gică Hagi, conferinţă de presă la împlinirea vârstei de 60 de ani! „Regele” şi-a lansat cartea „Drumul meu”: „Fotbalul mi-a dat tot!”

Gică Hagi, conferinţă de presă la împlinirea vârstei de 60 e ani/ AntenaSport

Gică Hagi susţine o conferinţă de presă la împlinirea vârstei de 60 de ani. „Regele” îşi lansează cartea autobiografică numită „Drumul meu”.

Gică Hagi a oferit declaraţii despre începuturile sale în fotbal. Managerul de la Farul a vorbit despre proiectul Academiei Hagi, mărturisind că obiectivul său după retragere a fost să sprijine tinerii jucători. Totodată, „Regele” a oferit declaraţii superbe şi despre familia sa, despre soţie şi despre cei doi copii, Kira şi Ianis.

Gică Hagi, conferinţă de presă la împlinirea vârstei de 60 e ani | Îşi lansează cartea autobiografică „Drumul meu”

„A fost foarte greu să refuz naționala. Îmi doream să mă duc, voiam. Și încă îmi doresc asta. Dar ce fac cu acționariatul? Era o problemă pe care o aveam. Nu le puteam face pe ambele. În viața îmi face să fac doar una. Mulțumesc conducerii Federației, dar am văzut că nu e bine și că e foarte greu. Naționala are nevoie de liniște și unitate. Dacă ajungeam acolo ca acționar la Farul, nu cred că lucrurile erau așa. Dacă nu se rezolvă problema, nu pot exista șanse să ajung acolo. Nu e compatibil. Mai ales că e la noi, că suntem latini.

(Despre Simona Halep) O mare sportivă, mă bucur că e din Constanţa, dar vine şi momentul acesta, e greu, nu e uşor să spui că nu poţi să joci. Trebuie să o întrebaţi ce vrea să facă, ar fi ideal să fie două academii, una de fete şi una de băieţi, să producă jucători. România a demonstrat că şi acolo…unde nu am demonstrat că suntem buni. Avem nevoie şi la tenis de asta. După, ce vrea să facă Simo…vorbiţi cu ea.

Simt că am dat totul pentru România. M-am simțit respectat și iubit, chiar dacă mai există și… E bine că există. Dar eu m-am simțit iubit și respectat. Dacă nu, nu făceam academie în România. Mă simt extraordinar, sunt acasă. Că am fost la Cluj, că am fost la București… S-a văzut (…).

(Retrăim visul american) Asta nu depinde de mine, e simplu. Depinde de inspiraţie, să fie inspiraţi, antrenorii, staff-ul, nea Mircea. Am avut ghinion, ce s-a întâmplat cu Radu, am pierdut un jucător foarte bun, nu ne va fi uşor. Sperăm să treacă cât mai repede accidentarea. Se întâmplă lucruri, nea Mircea sper să aibă de unde să aleagă. Ei îşi doresc asta, după şi noi, să mergem acolo ar fi foarte, foarte frumos.

Madrid, Barcelona m-au făcut mai bun, m-au dezvoltat, ei m-au făcut să fiu fotbalist complet. Până atunci, nu eram, era multă anarhie. Acolo am învățat să joc într-o echipă, ce trebuie să fac, munca într-o echipă.

Tot ce am avut mai bun am dat la Galatasaray. Ăsta a fost destinul. Eram plecat în Mexic, nu s-a făcut în ultima clipă. Am plecat undeva aproape de Constanța. Am zis că mă duc la un club fenomenal, care jucase cu noi semifinală, știam că e posibil. Și acum zic că singura țară care poate lua la trântă cu Big 4 este Turcia, pentru că au buget, au bani.

Cea mai mare împlinire a mea la 60 de ani…fotbalul mi-a dat tot, iar eu am încercat după ce m-am lăsat să- sprijin cât pot pe cei care sunt talentaţi să ajungă unde îşi doresc. Toţi parterenii m-au sprijinit, nu am fost singur. 

E țara care investește în sport și o face foarte bine. Eram convins că pot să fac lucrul ăsta, dovadă că am avut clauză că, dacă luăm o cupă europeană, iau niște bani. Aia e dovada. Eu am gândit-o din prima secundă. Chiar dacă ei scriau ‘Vine moșu’, bătrânul, vine să ne ia bani, cum au venit și alții’. Eu venisem cu mentalitatea de la cele două cluburi mari.

O pun, tot așa, știu că soției nu-i place, dar tot așa, e destinul. Destin pentru că s-a văzut la penalty-uri, au mers lucrurile pentru noi. Taffarel era cel mai bun din lume, cel mai bun portar.

Nu se naşte nimeni cel mai bun, te naşti cu talent. Cele două lucruri pe care le-am scris îm carte…calitatea mentală şi cea fizică, te dezvolţi până la 23-25 de ani, trebuie să ai răbdare.

Trebuie să ai profesorii foarte buni, pentru a ajunge mare. Indiferent de domeniu, trebuie să înveţi în fiecare zi. Nu trebuie să crezi că nu mai ai nimic de învăţat”, a spus Hagi.

„Am muncit zi de zi, de la 10 ani!”

Cu ocazia împliniri vârstei de 60 de ani, Gică Hagi a susţinut o conferinţă de presă în Bucureşti. La începutul evenimentului, au rulat imagini cu cele mai frumoase momente din cariera impresionantă a „Regelui”.

„Am început un drum la 10 ani, am muncit zi de zi, timp de 50 de ani. Eu m-am lăsat de fotbal nu pentru că nu mai aveam randament sau că nu mai jucam bine, dar nu mai puteam să mă antrenez. Nu mai puteam face cantonamente, antrenamente. Meciurile erau momente în care trebuia să joc pentru suporteri și să câștig. Asta mi-a plăcut cel mai mult, de mic, să câștig.

Nu știu câți puteau atunci să joace până la 36 de ani și jumătate, la cel mai înalt nivel. Știam, cu trei ani înainte să mă retrag, ce vreau să fac. Știam că vreau să rămân în fotbal.

Gândul meu a fost să fac o academie. Fotbalul îmi dăduse totul. Mă făcuse un nume mare în Europa, dintr-un copil de la Săcele. M-am pregătit să fiu antrenor, am citit cărți, mi-am făcut conceptul tehnic”, a spus Gică Hagi, la conferinţa de presă.

„Regele” fotbalului românesc împlineşte 60 de ani. Bornele unei cariere fabuloase

„Regele” fotbalului românesc s-a născut la 5 februarie 1965, la Săcele. Palmaresul lui Hagi în primul eşalon din România totalizează 223 meciuri şi 141 goluri, trei titluri de campion şi trei Cupe ale României. Gheorghe Hagi a fost de două ori golgheterul României, în sezoanele 1984/1985 şi 1985/1986.

În perioada petrecută în Spania, Hagi a evoluat la Real Madrid (1990-1992, 19 goluri în 64 de meciuri) şi FC Barcelona (1994-1996, 7 goluri în 36 de meciuri). Între Madrid şi Barcelona, Hagi a jucat la echipa Brescia (1992-1994).

În perioada 1996 şi 2001, Hagi a jucat la Galatasaray Istanbul, alături de care a obţinut patru titluri de campion şi două Cupe ale Turciei, o Cupa UEFA şi Supercupa Europei.

Hagi a participat la trei ediţii ale Campionarului European (1984, 1996 şi 2000) şi la trei ediţii ale Cupei Mondiale (1990, 1994 şi 1998). La finalul anului 1999, a fost desemnat fotbalistul român al secolului.

Imediat după retragere, Hagi a devenit antrenor al echipei naţionale a României în anul 2001. În 2003, a devenit tehnicianul echipei turce Bursaspor, iar în sezonul 2004-2005 s-a aflat pe banca tehnică a formaţiei Galatasaray Istanbul. În 2006 s-a întors în România, la Poli Timişoara, dar şi de aici a plecat după scurt timp. După un an de pauză, Hagi a preluat Steaua, dar mandatul a durat mai puţin de trei luni, timp în care a calificat echipa în grupele Ligii Campionilor. În octombrie 2010, Hagi şi-a început al doilea mandat la Galatasaray unde a stat până la 25 martie 2011.