Cea mai mare tragedie din istorie. ”Boban” Jankovic. ”Nu-mi simt mâinile, voi muri!”

Vlade Durovic, antrenorul său, care nu s-a dezlipit de el din momentul accidentului, nu poate crede ce se petrece. E în ambulanță, la o minge de baschet distanță de Slobodan Jankovic, întins pe o targă, cu gâtul imobilizat! Cu câteva minute înainte, ”Boban”, extrema sa de doi metri, lupta cot la cot contra celor de la Panathinaikos, iar acum spune doar atât: ”Nu-mi simt mâinile, nu pot mișca picioarele, voi muri, voi muri!”. Tragedia nu are termen de comparație, asta e clar, dar aceasta e, probabil, cea mai mare dramă din istoria sportului.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Miercuri, 28 aprilie 1993. Panathinaikos conduce cu șase puncte pe Panionios, în ultimul sfert din semifinalele Cupei Greciei la baschet. Logic, ”clasicul” arde, tribunele sunt pline. Jankovic e sub panoul advers. Primește mingea, eschivă, sare, vrea să reducă diferența la doar două lungimi de undă. Fragiskos Alvertis, adversarul, e lângă el. Dar arbitrul dă fault în atac. Al 5-lea al sârbului. Adică eliminare! Temperament coleric, ”Boban” se duce spre buretele panoului și, de furie, dă cu capul în el. Fix în acel loc nu există protecție, nimerește bara de oțel! Cade, plin de sânge. Colegii își dau seama, imediat, că ceva e în neregulă. Meciul e transmis în direct, imaginile-s dure. La început, se crede doar că e o accidentare la cap. Parchetul e înroșit, baschetbalistul e întors cu fața în sus.

Se pleacă, repede, spre Spitalul General din Atena. ”Boban” spune doar că nu mai simte nimic, că va muri.

Pornise de jos, din Lucani, Serbia. La 16 ani evolua la Steaua Roșie. 12 sezoane aici, campion de trei ori, trei finale de Cupă. Un scurt pas pe la Voivodina, apoi, pentru că războiul macină Iugolsavia, pleacă în Grecia. Mai sunt opt minute de joc când se produce tragedia. ”Bombardierul”, cum fusese poreclit după ce marcase 41 de puncte celor de la Pallacanestro Virtus Roma, se… autoaccidentează. La spital primește primul verdict: a treia vertebră cervicală e ruptă! Speră ca medicii să greșească. Din păcate, au dreptate. Știrile reiau duelul cu Alvertis, apoi pumnii aceia încordați, capul care lovește buretele, deși acolo e doar oțelul și trupul uriașului intins pe parchet, cu mișcări convulsive…

S-a stins pe o barcă, în largul Rodosului… 42 de ani

A ajuns într-un scaun cu rotile, a încercat să-și continue viața. Soția l-a părăsit. A pierdut mulți bani. Doar Vladimir, fiul, i-a rămas alături. ”E unicul motiv pentru care merită să te lupți cu situația asta”, era auzit. Și fanii! În octombrie 1993, la un duel cu Olympiakos, arena l-a primit cu brațele deschise. A dat să se ridice în picioare, tribunele păreau că pot face această minune. Gazdele au învins cu 83 la 72. Jankovic plângea…

Reclamă

N-a putut sta departe de panou. A format o echipă de baschetbaliști în scaune cu rotile. Știința nu l-a ajutat prea mult. Operații peste operații, însă degeaba. Cei de la Panionios i-au retras, în 2002, tricoul cu numărul 8, la o partidă cu Telecom Ankara, când toată arena l-a aplaudat minute în șir.

Pe 28 iunie 2006, se găsese în larg, în apele Greciei, pe barca unui prieten. Rodosul era aproape, când colosul de doi metri a căzut ca fulgerat. Infarct. S-a încercat resuscitarea lui ”Boban”, dar degeaba. Plecase la doar 42 de ani…