Riscuri mari și depășiri dificile la Imola. Analiza lui Adrian Georgescu, înainte de MP al Regiunii Emilia - Romagna

Startul cursei Marelui Premiu al Regiunii Emilia Romagna din 2024/ Profimedia

Riscuri mari și depășiri dificile la Imola. În cursa de la Imola, ne vom întîlni pentru prima oară cu cel mai moale cauciuc din gama Pirelli.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Până acum, echipele au avut de ales trei pneuri de uscat dintr-o gamă de cinci, codate de la C1 (cel mai dur) până la C5 (cel mai moale). La Imola va fi folosită, pentru prima oară, specificația cea mai soft, C6, introdusă în ofertă anul acesta. C6 este în premieră în gama Marelui Premiu de la Imola, alături de C4 și C5, deși e greu de crezut că va fi folosită mai mult decât în tururile rapide din calificări.

Despre această specificație, directorul de motorsport al Pirelli, Mario Isola, spunea: ”Ar fi o alegere agresivă pentru Imola, căci e proiectată pentru circuite stradale sau pentru unele cu abrazivitate redusă. Asfaltul de la Imola are o abrazivitate scăzută, dar nu foarte”.

Cum a fost în 2024

Tot cei de la Pirelli reaminteau cum s-au petrecut lucrurile anul trecut. ”Strategia cu o singură oprire s-a dovedit cea mai bună. Cincisprezece piloți au început cursa cu pneul mediu – C4 -, trei cu cel hard – C3 -, și doi cu cel soft – C5. Componentele mai dure au funcționat mai bine, în ciuda unei temperaturi la nivelul pistei de 50 de grade Celsius. Cei care au pornit cu pneul soft au fost nevoiți să facă două opriri”. Cum C5 este anul acesta anvelopa medie, e de așteptat, totuși, ca mai mulți piloți să încerce strategii cu două opriri la standuri.

FIA presară cuie, echipele le ocolesc

În afara extinderii de gamă spre soft, prin apariția C6, Pirelli a pregătit și compoziții mai soft pentru celelalte cinci specificații. Altfel spus, de pildă, C4 de anul acesta e mai soft decât C4 din 2024.

Reclamă

Dorința forului organizator al F1 de-a avea în curse mai mult de o oprire nu decurge însă conform planului. Echipele s-au adaptat, în această cursă de-a Tom și Jerry între adaptarea la regulamente mai aspre prin soluții aplicate în timp real. Prin setările mașinilor și prin alegerea unor strategii de cursă adaptate s-a redus uzura pneurilor.

Până acum, în 2025 s-au disputat șase curse clasice. (Paradoxal, și într-un sprint, la Miami, a fost nevoie de schimbare de gume, căci a început ploaia.) În patru dintre ele, în ciuda dorințelor FIA, majoritatea piloților au făcut o singură oprire la boxe, cea minim obligatorie. Doar în Australia (pentru că a intervenit o aversă de ploaie) și în Bahrain (unde asfaltul e foarte abraziv) s-au făcut, în general, mai multe popasuri la boxe. Au fost însă și curse, precum cea de la Suzuka, extrem de plictisitoare, unde piloții au fost preocupați în primul rând de conservarea pneurilor și au oprit, în majoritate, o singură dată. Am scris într-un articol care sunt variantele FIA pentru a încuraja numărul de opriri, spre crearea unui spectacol mai mare pe circuit.

Depășiri greu de făcut

”Autodromo Enzo e Dino Ferrari” e una dintre acele piste unde pândește pericolul plictiselii. Există o singură linie DRS, dar și acolo e aproape imposibil să depășești. Linia standurilor e una dintre cele mai lungi din calendar. Cei 548 metri nu îmbie la prea multe vizite la boxe, căci durata străbaterii e mare.

Unsprezece dintre cele 31 de curse disputate aici au fost câștigate de către pilotul pornit din pole-position.

De obicei, limitele pistei sunt deseori încălcate aici. De pildă, în 2020, doar în prima sesiune de antrenamente s-au petrecut 60 de depășiri ale limitelor. Dintre acestea, 38 au fost numai în virajul cu numărul 15. Anul trecut, după înlăturarea extensiilor de asfalt din unele viraje, s-au petrecut doar 17 astfel de încălcări. Totodată, linia albă (și cea albastră unde e cazul), adică marcajele care nu trebuie depășite cu toate cele patru roți, au fost deplasate, în unele viraje, spre exterior.

Scena unor accidente urâte

Traseul are multe viraje de viteză medie și mare. Din cauza spațiilor de degajare limitate, Imola este și scena unde s-au petrecut accidente urâte de-a lungul anilor. În afara celor mortale ale lui Ratzenberger și Senna din 1994, au fost multe astfel de ieșiri în decor. De pildă, accidentul lui Gerhard Berger din 1989, în același viraj Tamburello. Acesta a părut, inițial, mult mai grav decât cel al lui Senna din 1994. Austriacul totuși a scăpat, brazilianul nu.