Povestea lui ”Farfurie caldă”, unicul jucător suspendat un an în NBA pentru că era prea gras!

Povestea lui John Williams pleacă la drum la echipa de baschet a Universității Louisiana, acolo unde, peste ani, avea să răsară un alt colos, Shaquillle O’Neal. Acolo, la ”tigrii”, John a marcat, în medie, 15,8 puncte pe meci, suficient cât să atragă atenția celor de la Washington Bullets, care l-au luat, în 1986, de pe poziția a 12-a în draft.

A stat cinci ani aici. A început destul de bine, cu 9,2 puncte medie în primul sezon. A fost OK și în următoarele două, iar numele său a început să fie pomenit când venea vorba despre All Star. Apoi, prin 1989-1990 a cam început să ia în greutate. ”Stați liniștiți, totul este sub control!”, spunea de fiecare dată. A ”urcat” la 18,2 puncte medie pe meci, apoi a venit accidentarea cea gravă: disputase doar 18 partide în sezonul regulat, când genunchiul i-a cedat: ligamentul colateral mediu, parțial, iar cel încrucișat, totalmente. De unde să știe că acesta era să fie începutul sfârșitului?

200.000 de dolari ca să slăbească. Degeaba!

Fără baschet, accidentat, Williams a început să se refugieze în mâncare. Lua proporții, așa că l-au dotezat ”Farfurie caldă”. Doi prieteni din copilărie i-au decedat, bunica lui a trecut la cele veșnice, apoi tatăl a suferit un infarct. A intrat în depresie. Când a revenit la antrenamentele lui Bullets, avea 127 de kilograme. I-au promis 200.000 de dolari dacă slăbește, un fel de primă. Degeaba…

În sezonul 90-91 a bifat 33 de partide cu cei din  Washington. Într-o zi, s-a prezentat cu 137 de kilograme! Cei de la echipă n-au mai suportat: l-au suspendat pe ”Farfurie caldă” un sezon, primul baschetbalist din istoria NBA ”pedepsit” pentru așa ceva. I-au stabilit și o greutate minimă la care va fi reprimit, 118 kilograme, la 2.03 m, la care nu a ajuns niciodată.

A fost transferat la Clippers, după ce agentul său a anunțat că va da clubul în judecată. Doi ani la Los Angles, apoi Pacers, unde a disputat ultimele sale 34 de partide în NBA, fără a avea greutatea optimă. A ajuns în Spania, cinci sezoane, trecând și pe la TDK Manresa. S-a retras la 38 de ani, după ce în patria lui Cervantes a devenit unul dintre preferații tribunelor. De fiecare dată, aceeași întrebare: unde ar fi ajuns dacă ar fi avut greutatea normală?