Povestea teribilă a Ana Mariei Antăl! Cum a reuşit să învingă cancerul limfatic, în ultima fază a bolii: „Am fost trădată”

Ana Maria Antăl a fost învăţată de mică cu greutăţile. A încpeut sportul de la o vârstă fragedă, iar apoi, la vârsta de 21 de ani a trecut prin încercarea vieţii. Deşi nu a vrut să accepte din prima, o boală teribilă a lovit-o.

Povestea teribilă a Ana Mariei Antăl

Ana Maria Antăl spune că din cauza emoţiilor a suferit de cancer limfatic. Din cauza unei decepţii în dragoste totul a fost la un pas să se năruie. Timp de doi ani nu a vrut însă cu niciun chip să renunţe. Abia la începutul acestui an a aflat că tot coşmarul dispăruse.

„Am acceptat diagnosticul şi am zis ce fac acum. Mi s-a inflamat un ganglion la nivelul gâtului şi am fost la medicul de familie. Am refuzat să fac biopsie. În 5 luni adenopatiile s-au mărit. Mă deranjau şi erau vizibile. Am venit la Bucureşti şi aveam o programare. Mă gândeam că e o infecţie la nivelul urechii, amigdale ceva. Nu am avut curaj să fac nici atunci biopsie. Apoi am zis că se pare că ăsta e următorul pas. A venit rezultatul biopsiei. Doamna doctor era un pic reticentă să îmi spună. Mi-a spus că e o tumoră malignă şi să înceă chimioterapia cât mai repede posibil. Am spus că de ce eu, m-am ofiticat. Am încercat să găsesc un răspuns de unde vine. Am realizat că emoţiile mele m-au îmbolnăvit. trecusem printr-o decepţie în dragoste. Am fost trădată, iar pe mine trădarea mă afectează.

Cu sportul mă resemnasem, voiam să fiu sănătoasă. Vreau ca cei care urmează să treacă prin ce am trecut eu să nu aibă teamă, să fie inspiraţi. Imediat după tratament, când aveam imunitatea scăzută, am făcut şi COVID. Aproape doi ani a durat. 7 luni de chimioterapie, căderi de păr. Nu e nimeni pregătit. Am fost optimistă. Vârsta nu e un atu pentru vindecare. Norocul meu a fost că am întâlnit şi un medic foarte bun. Era stadiul 4, metastaze. Când am scăpat, am plâns de fericire”, a dezvăluit fosta atletă la AS.RO LIVE, cu Cătălin Oprişan.

Cum a renunţat la handbal pentru atletism

Ana a visat de mică la o carieră în sport. A vrut să facă handbal, dar nu a fost lăsată de mama ei. Aşa a ajuns la atletism, mai mult obligată. Accidentările i-au pus însă stop carierei devreme. „Mă aşteptam să fie o joacă, dar de unde. Făceam circuite. La început alergam 800, apoi am încerct toate probleme. Apoi, am început cu săritura în înălţime şi cea în lungime. Am rămas în cele din urmă la săritura în înălţime. Mama făcea naveta în fiecare zi să mă ajute la teme. Au fost sacrificii până la urmă. În pimul an plângam şi în timpul antrenamentului, nu îmi plăcea. Alergam şi plângeam. Vii cu bani de acasă ca să supravieţuieşti”, a mai spus Ana Maria Antăl.