Ce mai are voie să facă un pilot? Întrebarea lui Adrian Georgescu, după ce Norris a fost pedepsit pentru depăşirea lui Verstappen

Ce mai are voie să facă un pilot? Întrebarea lui Adrian Georgescu, după ce Norris a fost penalizat pentru depăşirea la Verstappen

Profimedia

Ce mai are voie să facă un pilot? Acum câteva luni, în Marele Premiu al Australiei, Alonso a fost penalizat pentru că a frânat nejustificat, ceea ce ar fi dus la ieșirea în decor a lui Russell, aflat la zeci bune de metri în urma lui. În Austria, Verstappen a fost penalizat pentru că a schimbat direcția în timp ce frâna, în timpul unui duel cu Norris. În cursa trecută, Norris a fost penalizat pentru că l-a depășit pe Verstappen în afara limitelor pistei.

Am înțeles argumentările pentru toate cazurile. Până la un punct, chiar sunt de acord cu ele. Nu poți frâna oriunde și oricum. Nu poți schimba direcția în timp ce frânezi. Nu poți depăși limitele circuitului.

Ce mai are voie să facă un pilot?

Dar la un moment dat, se pune întrebarea: “Ce mai poți face pentru a depăși?”

Vine acel moment în care tot acest manual de funcționare al pilotajului, acest cod al bunelor maniere la 360 kilometri pe oră, devine prea complicat. Nu cumva l-am transformat pe pilot într-un sclav al unei excesive curtoazii rutiere? S-au adunat cam multe la capitolul „ce nu e voie”.

Cel mai mult, într-o cursă de Formula 1, ne aruncă de pe scaune neprevăzutul. Miracolul revelat ochilor noștri, ca un covor roșu rostogolit către intrarea în altă lume. Depășirea lui Verstappen în fața lui Rosberg de la Interlagos, în 2016. Cine ar fi îndrăznit așa ceva acolo? Mark Webber strecurându-se pe lângă Alonso, în 2011, în Eau Rouge. Și acum îmi sare inima când sunt în paralel și se luptă pentru câțiva centimetri de asfalt. Alonso trecând de Schumacher în 2005, în 130R, la Suzuka. “Știam că va frâna. Are nevastă și doi copii acasă“.

Niciuna dintre aceste minunate lupte nu s-a petrecut într-un loc special desemnat de Comisia de Cifre și Fapte Mărețe ca fiind o zonă în care se poate depăși. Au sfidat previzibilul. Fiecare s-a petrecut când un pilot a speculat un spațiu și l-a ocupat cu forța. Și fără DRS.

Un regulament prea stufos în cazul depășirii

Avem nevoie de regulamente precise. Dar ele trebuie să fie și simple. Partea de regulament care tratează depășirea a devenit însă atât de stufoasă, încât zici că e Codul Penal. Parcă nici nu mai e cazul să riști o depășire, să nu tulburi ordinea firească a lucrurilor. Practic, spune regulamentul, un pilot “are dreptul” la un viraj, dacă intră în apex-ul lui înaintea mașinii altui pilot. Asta înseamnă că, dacă ești în față chiar și cu un centimetru la intrarea în apex, poți să-ți menții trasa și să pretinzi că ai fost presat să părăsești pista de către celălalt. Asta, evident, avantajează excesiv pilotul din față și descurajează asaltul.

Cred în continuare că esența F1 se află în cuvintele lui Ayrton Senna: “Un pilot care vede un spațiu pe care poate să-l ocupe și nu încearcă asta nu e un pilot”.

Vă reamintesc că, dacă ținem cont de toate aceste restricții și regulamente, un astfel de duel, pe care-l consider cel mai frumos din istoria F1, ar fi dus la penalizări severe.

Depășirea nu e un menuet. Nu e întrecerea între doi vatmani, fiecare rulând cuminte pe șinele lui. Depășirea înseamnă presarea adversarului, înșelarea lui, chiar bruscarea lui. Îi ocupi un spațiu despre care și acela crede că este al lui. Dacă vii din spate, trebuie să câștigi acei metri pe care-i are ca avantaj. Cum s-o faci altfel decât presând, derutând, forțând?

Trebuie să-i lași suficient loc adversarului. Oare?

Am o problemă, mai ales, cu această afirmație: “Trebuie să-i lași suficient loc adversarului ”. Mie nu mi se pare că ar trebui neapărat, în orice situație. Nu suntem într-un autobuz, unde chiar trebuie să cedăm locul. Formula 1 e o competiție. Dacă adversarul nu are loc, poate să se retragă.

Nu suntem toți câștigători. Unii pierd, alții câștigă. Și așa trebuie să rămână. Altfel nu e sport, ci docudrama.