De ce a câștigat Leclerc la Monza? Analiza lui Adrian Georgescu

De ce a câștigat Leclerc la Monza? Analiza lui Adrian Georgescu

Charles Leclerc, după ce a câştigat Marele Premiu al Italiei / Profimedia

De ce a câștigat Leclerc la Monza? Iată câteva date relevante și surprinzătoare. La Monza, Leclerc a fost cu 0,17 secunde în medie mai rapid pe tur decât liderul clasamentului Verstappen, chiar și în condițiile în care a făcut o singură schimbare de pneuri, iar olandezul două. Chiar și cu câteva tururi înainte de final, monegascul realiza timpi cu doar 0,2 secunde mai slabi decât cel mai bun timp al său.

Întrebarea este: cum a reușit Leclerc să fie atât de rapid, având o uzură atât de redusă, încât să reziste 38 de tururi pe traseul de la Monza, fie și cu pneuri hard? Mai ales că piloții Ferrari nu au beneficiat de un motor nou la Monza, unde 11 alți piloți au optat pentru un nou propulsor.

Care sunt atuurile Ferrari

Monopostul Ferrari e bun în virajele strânse și la trecerea prin șicane. SF-24 oferă o accelerație bună la ieșirea din acest tip de viraje și viteze de top pe liniile drepte. De pildă, Piastri a avut o viteză de top de 320 km/h, în timp ce Leclerc a atins 334, în timp ce rula în slipstream. Traseul de la Monza nu are viraje largi, unde fenomenul de “porpoising” – vibrații în plan vertical – care a minat mașinile roșii după upgrade-ul făcut la Barcelona -, să se facă simțit. Poate doar în Grande Curva să se fi simțit vibrații, deși acest viraj foarte larg se parcurge în general cu accelerația la podea, așa cum se întâmplă cu peste 80% din turul de circuit de la Monza.

În al doilea rând, după cum scriam ieri, reasfaltarea a mărit aderența și a redus uzura gumelor. Înlocuirea vibratoarelor cu unele mai puțin înalte a redus, de asemenea, uzura pneurilor, permițând abordarea unor trase mai curajoase. Folosirea unui pachet aerodinamic nou a adus un plus de viteză și echilibru între axe.

Leclerc a gestionat granularea

Dar Leclerc a câștigat, în primul rând pentru că a gestionat excelent uzura pneurilor, controlând fenomenul de “graining” (granulare).

Ce este “graining-ul”? Este un fenomen care duce la apariția unor modele neregulate pe talpa pneurilor, ca urmare a încălzirii excesive și a fricțiunilor. Apare mai ales când stratul de cauciuc de la suprafață are o temperatură prea mare și benzi se desprind, pentru a fi apoi rapid reînglobate în pneu. Evident, apariția acestor găuri și protuberanțe, în modele asemănătoare glaspapier-ului, duce rapid la scăderea aderenței și a tracțiunii. După apariția granulării, performanțele pneului scad dramatic.

Duminică, a fost cald la Monza și aceasta s-a răsfrânt în primul rând asupra gumelor. Cei de la McLaren și Red Bull au acuzat destul de timpuriu apariția acestui fenomen, la pneurile din stânga față, cele mai expuse granulării. Și Sainz a avut astfel de probleme.

“Îmblânzitorul de pneuri”

De ce pe Leclerc nu l-au afectat, în cele 38 de tururi petrecute pe asfalt în cel de-al doilea stint? În primul rând, pentru că monegascul este ceea ce se cheamă un “tyre whisperer”, un “îmbânzitor de pneuri”. Poate să fie rapid, reglându-și însă trasele și ritmul de cursă astfel încât să evite supraîncălzirea pneurilor, întârziind apariția sau ajutând la dispariția granulării. Meșteșugul stă în a simți bine mașina și a diminua eforturile resimțite asupra axei anterioare (unde apar de obicei problemele), mai ales din negocierea virajelor. De asemenea, în încălzirea treptată a gumelor, în timpul primului tur după trecerea pe la boxe.

Cu ce a greșit McLaren

Dar și Lando Norris e un pilot care știe să menajeze gumele. S-a văzut, printre altele, la Zandvoort. El de ce nu a reușit? În principiu, pentru că avea o setare a mașinii mai orientată către supravirare. Deci, una care “chinuia” mai mult pneul din stânga față. Apoi, pentru că se afla în luptă cu coechipierul Oscar Piastri, care mergea tot pe o strategie cu două opriri. Problema celor de la McLaren a fost că piloții lor au concurat unul cu celălalt, au pus presiune mare pe gume, iar echipa nu a vrut să-l avantajeze pe niciunul. După cum spun și cei de la funoanalisitecnica, “Cei de la McLaren au făcut o mare greșeală și nu este faptul că au ales o strategie cu două opriri, ci că au folosit aceeași strategie pentru ambii piloți”.

Până la un punct, Ferrari a mers la două capete

Leclerc optase, înainte de cursă, pentru această strategie, cu o oprire. Apoi, cei de la Ferari au văzut în timpul primelor tururi că pneurile hard nu funcționau prea bine la Verstappen. Părea că vor să treacă la două opriri când l-au chemat pe Leclerc destul de rapid la boxe. Monegascul s-a supus deciziei, deși a protestat. Și-au dat însă mai mult timp de gândire, pentru alegerea strategiei optime.

Apoi, când Piastri a intrat a doua oară la boxe, Leclerc a preluat poziția de lider. A simțit că mașina se comportă bine, căci n-a prea mai avut de-a face cu „aer murdar“ lăsat de alți piloți. Nu a trebuit să forțeze pneurile în nicio luptă. Atunci a decis să rămână la strategia cu o oprire.

Acest stil lin de pilotaj i-a permis lui Charles să obțină niște timpi constant buni în timpul celui de-al doilea stint și a ajutat să facă granularea să dispară. Performanța lui Charles Leclerc este că a putut fi constant rapid în timp ce-și menaja gumele. Între prima intrare la boxe și cea de-a doua a celor de la McLaren, timpii pe tur ai lui Leclerc au fost doar cu 0,14 secunde mai slabi ca ai lui Piastri, dar mai buni, în medie, cu 0,18 secunde decât cei ai lui Norris.

Pentru o analiză mai detaliată a stilului de pilotaj al lui Leclerc, aveți acest filmuleț.

Căluțul saltă pe două picioare

Cea mai interesantă comparație se face însă cu coechipierul Sainz. Spaniolul a mers cu aproape aceeași strategie ca Leclerc, cu o singură oprire. Aceasta a fost însă făcută într-un moment diferit al cursei, cu 4 tururi după Leclerc. La intrarea la boxe a lui Piastri, în turul 38, Sainz era cu 10,7 secunde în urma lui Leclerc. La trecerea liniei de sosire, diferența crescuse la 15,6 secunde. Monegascul a fost în acel interval mai rapid decât coechipierul, în medie, cu 0,2 secunde pe tur. Cu toate că pneurile lui Sainz erau cu patru tururi mai proaspete.

Trebuie să luăm totuși în calcul un fapt. În ultimele cinci tururi, Sainz fusese deja depășit de ambii piloți McLaren. Spaniolul n-a mai avut atunci de ce să țină sus ritmul. Hamilton era prea departe în urmă.

McLaren are în continuare cea mai performantă și rapidă mașină din Formula 1. Ferrari are totuși șanse bune în curse precum cea de la Singapore. După cum a prorocit Fernando Alonso înaintea cursei de la Monza.

Despre Red Bull vorbim în curând. Acolo se petrece un fel de tragedie greacă.