De ce a câștigat Leclerc la Monza? Iată câteva date relevante și surprinzătoare. La Monza, Leclerc a fost cu 0,17 secunde în medie mai rapid pe tur decât liderul clasamentului Verstappen, chiar și în condițiile în care a făcut o singură schimbare de pneuri, iar olandezul două. Chiar și cu câteva tururi înainte de final, monegascul realiza timpi cu doar 0,2 secunde mai slabi decât cel mai bun timp al său.
Întrebarea este: cum a reușit Leclerc să fie atât de rapid, având o uzură atât de redusă, încât să reziste 38 de tururi pe traseul de la Monza, fie și cu pneuri hard? Mai ales că piloții Ferrari nu au beneficiat de un motor nou la Monza, unde 11 alți piloți au optat pentru un nou propulsor.
Care sunt atuurile Ferrari
Monopostul Ferrari e bun în virajele strânse și la trecerea prin șicane. SF-24 oferă o accelerație bună la ieșirea din acest tip de viraje și viteze de top pe liniile drepte. De pildă, Piastri a avut o viteză de top de 320 km/h, în timp ce Leclerc a atins 334, în timp ce rula în slipstream. Traseul de la Monza nu are viraje largi, unde fenomenul de “porpoising” – vibrații în plan vertical – care a minat mașinile roșii după upgrade-ul făcut la Barcelona -, să se facă simțit. Poate doar în Grande Curva să se fi simțit vibrații, deși acest viraj foarte larg se parcurge în general cu accelerația la podea, așa cum se întâmplă cu peste 80% din turul de circuit de la Monza.
În al doilea rând, după cum scriam ieri, reasfaltarea a mărit aderența și a redus uzura gumelor. Înlocuirea vibratoarelor cu unele mai puțin înalte a redus, de asemenea, uzura pneurilor, permițând abordarea unor trase mai curajoase. Folosirea unui pachet aerodinamic nou a adus un plus de viteză și echilibru între axe.
Leclerc a gestionat granularea
Dar Leclerc a câștigat, în primul rând pentru că a gestionat excelent uzura pneurilor, controlând fenomenul de “graining” (granulare).
Ce este “graining-ul”? Este un fenomen care duce la apariția unor modele neregulate pe talpa pneurilor, ca urmare a încălzirii excesive și a fricțiunilor. Apare mai ales când stratul de cauciuc de la suprafață are o temperatură prea mare și benzi se desprind, pentru a fi apoi rapid reînglobate în pneu. Evident, apariția acestor găuri și protuberanțe, în modele asemănătoare glaspapier-ului, duce rapid la scăderea aderenței și a tracțiunii. După apariția granulării, performanțele pneului scad dramatic.
Duminică, a fost cald la Monza și aceasta s-a răsfrânt în primul rând asupra gumelor. Cei de la McLaren și Red Bull au acuzat destul de timpuriu apariția acestui fenomen, la pneurile din stânga față, cele mai expuse granulării. Și Sainz a avut astfel de probleme.
“Îmblânzitorul de pneuri”
De ce pe Leclerc nu l-au afectat, în cele 38 de tururi petrecute pe asfalt în cel de-al doilea stint? În primul rând, pentru că monegascul este ceea ce se cheamă un “tyre whisperer”, un “îmbânzitor de pneuri”. Poate să fie rapid, reglându-și însă trasele și ritmul de cursă astfel încât să evite supraîncălzirea pneurilor, întârziind apariția sau ajutând la dispariția granulării. Meșteșugul stă în a simți bine mașina și a diminua eforturile resimțite asupra axei anterioare (unde apar de obicei problemele), mai ales din negocierea virajelor. De asemenea, în încălzirea treptată a gumelor, în timpul primului tur după trecerea pe la boxe.