10.000 de morți pe un teren de tenis! ”Stalingradul Estului”

Imagine cu terenurile de tenis, după respingerea atacurilor. Fotografie făcută în mai 1944

Foto: Wikipedia

Sir Charles Ridley Pawsey, administratorul colonial britanic pentru teritoriile indiene din Nagalandia, ridicase, în anii ’40, în Kohima, capitala locului, un mic club de tenis, aproape de reședința sa: sportul acesta era iubit atât în Regat cât și prin zonă, India avea echipă de Cupa Davis, baza era cochetă, modernă pentru acea perioadă. Nagalandia era relaitiv aproape de Himalaya pentru ca aerul de acolo să tempereze clima tropicală, zona era cunoscută drept ”Elveția”. Greu de crezut că aici, pe acest pământ idilic, chiar pe terenurile de sport, avea să se dea una dintre cele mai sângeroase bătălii din cel de-Al Doilea Război Mondial: Kohima!

În primăvara lui 1944, japonezii văd cum americanii câștigă insulă după insulă, apropiindu-se de continent. Niponii concep ”Operațiunea U-Go”, prin care doreau să împiedice avansarea trupelor Aliate către Birmania. Situația e agitată. Generalul Renya Mutaguchi e la comandă, dar are de înfruntat trupele lui Subhas Chandra Bose, luptător anticolonial, care, cu a sa ”armată populară”, câștigă teren: nu-s de acord cu supunerea față de Albion, nu doresc nici alți cotropitori.

Britanicii ”miros” mișcările japonezilor, dar nu fac mare lucru. Sunt cam 1.500 de soldați englezi, indieni și gurkhas, care trebuie să țină pipet unei divizii japoneze: de zece ori mai mulți soldați. Asiaticii taie, pe 4 aprilie 1944, drumul ce trece prin fața terenului de tenis și al vilei lui Sir Charles Pawsey, care unește Kohima, Imphal și Dimapur. Nici dacă puneau cu mâna nu puteai așeza mai bine de atât casa și tereurile de sport, fix la întretăierea unor drumuri principale. Pe 8 aprilie, japonezii au atacat reședința englezească, inclusiv terenurile de tenis. La început, sunt respinși. Apoi, cuceresc reședința. Până la terenurile de tenis – apărate în continuare – au mai rămas 12 metri! Pe 9 aprilie, încep asalturile din jumătate în jumătate de oră. Patru zile mai târziu, terasa e cucerită, iar englezii sunt împinși de cealaltă parte a fileului!!!

Cimitir pe locul terenului de tenis!

Situația se schimbă! Pe 17 aprilie 1944 are loc ultimul asalt japonez. Inutil, pentru că tancurile britanice au ajuns în zonă, iar japonezii sunt înfrânți pe 19: drumul către Imphal este eliberat. Sunt 4.064 morți din partea apărătorilor și între 5.700 și 7.000 din partea atacatorilor numai acolo, în acele zile. Săptămânile acelea de luptă devin cunoscute drept ”Stalingradul Estului” – desigur, păstrând proporțiile. Japonezii, înfometați, se retrag către Birmania. Mulți mor de inaniție: pier 30.000 de suflete.

Astăzi, fix pe locul fostului teren de tenis există un cimitir în memoria militarilor căzuți în Bătălia de la Kohima. Istoriografii britanicii compară locul cu faimoasa Bătălie de la Termopile, pentru sacrificiul de care au dat dovadă militarii lor. Charles Pawsey, cel care a luptat cot la cot cu soldații pe terenul de tenis e ”uns ” Sir, în 1948. Decedează în 1972.

Sursa: William Slim, ”Înfrângerea transformată în victorie”