Alex Groza. Povestea unicului baschetbalist român campion olimpic: ”Da, am trișat! Am luat banii!”

Alex nu încăpea, la 2.20, într-un pat normal...

Vara lui 1951. Poliția din New York intră în forță în casa baschetbalistului Alex John Groza. Tipul de 25 de ani e săltat și dus în fața procurorilor. Judecată ca la carte. Acuzația: partide trucate din campionatul colegiilor. Va fi suspendat și nu va mai juca, niciodată, baschet, deși avea o întreagă carieră în față, fiind campion olimpic! ”Da, am trișat! Am luat banii. Aveam nevoie de ei”, recunoștea în 1974…

În prima jumătate a secolului trecut, Ion și Maria Groza emigrează în Statele Unite ale Americii, unde-și schimbă numele în John și Mary. Aveau să fie părinții a patru băieți. Unul dintre ei, Alex Ion, devenit Alex John, se năștea pe 7 octombrie 1926, în Martins Ferry, Ohio. Năltuț încă din copilărie, avea să iubească baschetul. Ajungea la Colegiul Kentucky, pivot, ulterior, căpitanul trupei. În 1948, e membru al ”The Fabulous Five”, cu care câștigă NCAA-ul. Firesc, e selecționat în naționala olimpică a SUA, cu care ajunge la Jocurile Olimpice de la Londra. Nu excelează la capitolul tehnică, dar compensează prin muncă.

„Principala armă ofensivă a echipei era pivotul Alex Groza. Se mișca foarte rapid pentru un baschetbalist așa de înalt și adesea alerga pe contraatac. Avea niște brațe foarte bune și un simț de a înscrie excelent. Conform unui coechipier de-al său, Groza avea nevoie doar de un mic „spațiu de operare”. Prin urmare, echipa căuta constant moduri prin care să îl elibereze pe acesta, deoarece „odată ce îi dădeai mingea, era gata. Știa să facă fente foarte bine, avea o varietate de aruncări și era un recuperator excelent.” Cu toate acestea, calitatea lui principală era o combinație între echilibru și viziune pe teren.”

Cel mai bun jucător din finala cu Franța, 65-21

Sunt 23 de echipe, iar meciurile revin în sală, la ”Harringay Arena”, după dezastrul din 1936, de la Berlin, unde se jucase afară, în condiții improprii. SUA spulberă tot în grupa cu Ceholsovacia, Argentina, Peru, Egipt și Elveția. În ”sferturi”, americanii trec de Uruguay, apoi semifinala e cu Mexic, 71-40. În marea finală, contra Franței, Alex Groza e cel mai bun marcator yankeu, cu 11 puncte, în 65-21, devenind, astfel, primul și singurul campion olimpic român la baschet.

Acasă, în Statele Unite, cucerește un nou titlu în NCAA, în 1949. Apoi e ”draftat” de cei de la Indianapolis Olympians, grupare fondatoare a NBA. 23.4 puncte / meci, ”Rookie of the Year”. Evoluează în All Star Game, pentru Vest, în 1951, coechipier cu faimosul George Mika, ”Mr. Basketball”. Apoi, decăderea.

Am fost distrus, aveam doar 25 de ani. Eram în vârful lumii și am pierdut tot. Am fost umilit și tratat ca un criminal.

Alex Groza, în ”Pioneers of the Harwood”

În vara lui 1951 e arestuit. Partide trucate în campionatul colegiilor. Sume cuprinse între 1.000 și 2.000 de dolari. Sunt multe exemple ”negative”, dar cel mai impactant e meciul cu Loyola, ultima a grupare din clasament, pierdut cu 56-67. Unicul eșec din acea stagiune. E găsit vinovat, e suspendat pe viață. 33 de jucători și 86 de meciuri sub lupă. Peste ani, avea să recunoască tot.

Iubesc acest joc, Nu a fost ca și cum mi-aș fi pierdut soția sau copiii, ca și cum aș fi fost orbit. Însă viața mea s-a dus naibii de atunci. Pentru că viața mea era baschetul

Alex Groza, în ”A Mistake that Changes a Life”

A disputat cel mai lung meci din istoria NBA!

Se întorcea în Martins Ferry, se băga cu simbrie la Societatea Electrică. Avea nevoie de o slujbă pentru a-și întreține familia. Soția, Jean, precum și copilașii Leslie Ineman, Lisa Bunney, Alex și Lee. De asemenea, avea o tavernă. În 1959, suspendarea ”pe viață” a fost uitată. A devenit antrenor. În 1963, cu Bellarmine College Knights a devenit campion. Ajungea director de dezvoltare la San Diego Sails. Pentru că primul său sezon în NBA am fost și ultimul, Alex Groza rămâne în istorie ca unul dintre cei patru jucători cu peste 20 de puncte marcate la ultima strigare: Bob Pettit, Paul Arizin și Drazen Petrovic. De asemenea, Alex mai deține o bornă interesantă, ca participant la cel mai lung meci din istoria NBA: pe 6 ianuarie 1951, partida Indianapolis Olympians – Rochester Royals a avut nevoie de șase reprize de prelungire!!!

Avea să decedeze, de cancer, la 68 de ani, în 1995, în San Diego, California.