Povestea eroului din NBA care vindea șervețele pe stradă. ”Mâncam doar dacă aveam o zi bună!”

Peste fix trei săptămâni, același băiat dă 50 de puncte, Bucks face 4-2 și câștigă, după 50 de ani, titlul în NBA.

Grecul Giannis s-a născut pe 6 decembrie 1994, fiul unor nigerieni ajunși, ilegal, în Elada. Mulți ani, pentru că nu avea acte, familia a dormit cu deportarea în pat și cu frigiderul gol. Încercau să vândă, pe străzile din Atena, șervețele, ceasuri făcute pe vapor și alte nimicuri. ”Mâncam doar dacă aveam o zi bună”, își amintea baschetbalistul. Asta era realitatea. Dar baschetul avea să-i schimbe viața, fără ca sta să fie un șablon.

”Îmi tremură picioarele. În viața mea nu am văzut așa ceva!”

În 2007 a început să iubească panoul. A ajuns în ”Zagrafou Indoor Hall”, o sală de antrenamente la 20 de minute de centrul Atenei. Pe acolo mișunau ”spionii” din NBA. Care au început să se adune ca la urs, spre a-l vedea pe Giannis. Dispunea de 18 ani, măsura 2.07, o anvergură de 2.20 și un nume extrem de ciudat, greu de pronunțat. Și pentru greci, și pentru americani. A parcat la Filathlitikos, echipă din a doua ligă, unde bifa o medie de 9,5 puncte pe meci, cinci recuperări și un ”capac”.

Printre yankei se afla și un spaniol, Willy Villar, directorul sportiv al celor de la Zaragoza. Omul a venit direct cu contractul, iar Giannis a semnat un contract pe patru sezone cu ibericii, începînd cu 2012. ”Cu o vară înainte, văzusem o înregistrare video apoi am zis să mergem să-l urmărim în direct. A fost un antrenament separat de două ore și, imediat, o partidă de juniori. În timp ce el era pe parchet, i-am  trimis un mesaj președintelui clubului. I-am spus că-mi tremură picioarele, că-n viața mea n-am văzut așa ceva”, își aduce aminte Villar. Tânărul avea niște parametri fizici greu de atins și știa să ”citească” baschetul.