Cine ne-a ucis boxerul de la Olimpiadă, înmormântat la patru zile după meci? A urcat în ring ”amețit”, cu otravă în sânge

Nu ne vom referi, aici, la contextul politic în care s-au organizat aceste întreceri, cu Hitler convins de Goebbels că acestea reprezintă o uriașă oportunitate de a arăta întregii Lumi cât de puternică este Germania, cu boicoturi, cu prezențele sportivilor de culoare pe care nemții nu-i doreau, cu propaganda nazistă dusă la extrem, dar și cum multe suprize.

Aveam să cucerim o singură medalie, de argint, print Henri Rang și calul său, Delfis. Să mai spunem doar că echipa de handbal nu a conținut niciun jucător de origine română, lotul fiind constituit din Feschi, Zoller, Haffer, Zickeli, Hochsmann, Speck, Zacharias (n.r. – în același timp și un apreciat schior), Kirschner, Halmen, Halder, Hermannstadter, Schorsten, Holztrager și Herzog.

Vom zăbovi, puțin, asupra boxeurilor noștri.

La Berlin, România a fost reprezentată de Dumitru Panaitescu, Ioan Gașpar, Nicolae Berechet și Gheorghe David. Din păcate, toți cei patru aveau să fie eliminați din primul tur.

Berechet avea 21 de ani, boxa la categoria ”cocoș”. Era născut pe 16 aprilie 1915, în Dioștii Doljului. Adversarul său a fost estonianul Evald Seepere, participant la Campionatul Europen din 1934. Evoluția lui Nicu, așa cum îi spuneau colegii, nu a fost cea cunoscută de toată lumea.

Nu s-a simțit bine, a urcat în ring ”amețit”, după cum spuneau apropiații. Cu doua zile înainte, acuzase o stare ciudată, dar medicii îi permiseseră să urce între corzi, după un control ce durase șase minute. Fusese învins de estonian, care avea să piardă, la rândul său, în fața americanului Theodore Kara.

Imediat după meciul din 11 august 1936, plecase spre spital, unde deceda pe 14 august.

”Realitatea ilustrată” din 19 august 1936, nu pomenește nimic despre deces. Nici aici, nici în numărul următor!

                          Foto: Captură Realitatea

Naziștii i-au făcut, în grabă, o autopsie, ce a scos la iveală o intoxicație severă în organism. A fost otrăvit? Consumase alimente expirate? Deși nimeni din delegația noastră n-a văzut certificatul de deces, s-a vorbit de urme de otravă în sânge.

Când oficialitățile române au cerut cadavrul, li s-a spus că nemții se ocupaseră de tot și că Nicolae Berechet fusese deja îngropat într-un cimitir de la marginea Berlinului. Jocurile Olimpice tocmai de pregăteau pentru festivitatea de încheiere, așa că nu era nevoie de valuri mari. Interesant este faptul că jurnaliștii estonieni specializați pe box, aveau să scrie, în 1937, că Berechet murise în urma loviturilor primite în meciul cu Evald Seeberg, dar nimeni nu putea confirma acest lucru. Dacă ar fi fost adevărat, atunci cum se explică starea sa de dinainte de duel?

Oficial, Nicolae Berechet este al doilea sportiv din istorie ce decedează în timpul Jocurilor Olimpice. Primul era portughezul Fernando Lazaro, maratonist ce și-a pierdut viața în 1912, la Stockholm, a doua zi după concurs

Așa, ca o curiozitate, Berechet nu fusese singurul sportiv decedat în timpul competiției. Planorismul fusese acceptat ca ”sport demonstrativ” la acea ediție, urmând a-și intra în drepturi la Tokyo, peste patru ani. Demonstrația a fost programată pe 4 august, cu 14 piloți. Cu o zi înainte, austriacul Ignaz Stiefsohn fusese ucis în timp ce se pregătea pentru marele show aviatic.

Nici presa de la noi nu a scris mare lucru. ”Gazeta sporturilor” s- mulțumit să facă o analiză de șase rânduri, în timp ce ”Realitatea Ilustrată” a notat că ”boxul la noi în țară este foarte desvoltat și făgăduiește mult”…

Un mister ce dăinuie de 84 de ani…

Foto: Vedere aeriană a Stadionului Olimpic din Berlin, în timpul JO din 1936

Foto: Hepta