Radiațiile de la Cernobîl i-au tăiat ambele picioare, în 2021 vrea medalie, la Tokyo. ”Nu-s un obiect demn de milă!”

Hepta

Oksana trage tare pentru Tokyo 2021

Povestea Oksanei e greu de reprodus. S-a născut în iunie 1989, la trei ani la tragedia de la Cernobîl. Radiațiile de atunci au făcut ca, la venirea pe lume, fetița să aibă un picior mai scurt cu 15 centimetri, degetele de la mână lipite, lipsa celui ”mare”, plus alte multe probleme de sănătate. A fost abandonată, imediat, de către părinți, într-un orfelinat din Ucraina. Așa-ziștii părinți… Nici aici lucrurile nu-s ușor de povestit. Abuzuri peste abuzuri, traume. ”Nu suportam să văd țigări arzând, cuțite ori lanțuri de metal”, avea să declare mai târziu.

Pe la șapte ani, fetița a fost adoptată de către o familie de americani. A devenit Oksana Masters. La șapte ani i-a fost amputat piciorul stâng, de la genunchi. Cel drept, la 13. Din cauza problemelor, membrele nu puteau suțineau greutatea corpului, iar durerile erau insuportabile. Plus multe operații la mâini. 

A pozat pentru ”Sports Illustrated”

În 2002 a încercat canotajul adaptat special pentru persoanele cu dizabilități. Opt ani mai târziu, concura la regate ”adevărate”. A înceut să se pregătească pentru Paralimpicele de la Londra, din 2012. A luat, aici, ”bronzul”. Din cauza unei accidentări mai severe la spate, a fost nevoită să abandoneze această disciplină. A trecut la ciclism și ski, cross-country. La Soci, în 2014, la Jocurile Olimpice de Iarnă, a luat un ”argint” la 12 km și un ”bronz” la 5. Patru ani mai târziu, la Pyeongchang, întâia sa medalie de aur, la 1,5 km ski, cross-country. În total, cinci.

”De fiecare dată m-am gândit la alte fetițe, la alți copii aflați în aceeași situație. Trebuiau să mă vadă vie și sănătoasă. Nu-s un obiect demn de milă, ci un exemplu de forță. O femeie care a reușit să treacă peste trauma sa și care merită să fie cunoscută în lume”, spune ea, în timp ce adaugă că dorește o medalie de aur la Tokyo, anul acesta, la Olimpiadă.