Alpinistul secolului e dispărut de patru ani în Alaska! Nu avea nici măcar telefon mobil!

Marc-Andre Leclerc, ipostază din filmul ”Alpinistul”

Foto: Profimediaimages

Când vorbești despre ”greucenii” alpinismului, te gândești la un Sir Edmund Hillary, omul care a cucerit Everestul, la un Reinhold Messner, cel care a culcat la pământ toți ”optmiarii”, la un Lino Lacedelli și a sa ascensiune pe K2 ori la Carlos Carsolio, primul non-european care a suit pe toate cele mai înalte vârfuri ale Lumii. Marc-Andre Leclerc nu apare în această înșiruire, deși mulți spun că este cel mai mare alpinist al secolului. Un tip care refuza să apară în lumina reflectoarelor, un lup solitar, fără ca aceasta să fie doar un șablon, un suflet care a realizat cele mai mari nebunii și despre care nu se mai știe nimic, de aproape patru ani!

Născut în 1992, în Nanaimo, Columbia Britanică, Marc-Andre Leclerc a fost diagnosticat, de mic, cu o tulburare cauzată de deficitul de atenție. La opt ani a început să citească romane de aventură. Bunicul său i-a adus, în dar, capodopera lui Chris Bonington, ”Quest for Adventure”, iar micuțul s-a îndrăgostit de alpinism. Iremediabil! A mers într-un mall, anul următor, la Coquitlam, urcând, acolo, pe un perete de escaladă, pentru prima oară. A ajuns la ”Project Climbing”. În 2005, familia s-a mutat în Munții Cascadelor, iar Leclerc a început… cățărarea. La 10 ani cobora, deja, pe bicicletă, din vârf de munte. La 15 ani era, deja, un nume în British Columbia Mountaineering Club, câștigând ”naționalele” Canadei.

A urcat și a coborât de pe Cerro Torre în 18 ore!

A ajuns în Patagonia. Pe 21 februarie 2015 a urcat, singur, pe Cerro Torre, pe ruta ”Corkscrew”, ceva inimaginabil, într-o singură zi. De fapt, în 18 ore! Un an mai târziu, tot singur, a culcat la pământ Muntele Robson, partea cu ”The Emperor Face”. ”Mi-a fost frică, m-am speriat de aura Impăratului, la început. Apoi, însă, am devenit prieteni, iar Regele mi-a dăruit ceva din sănătatea și din tăria sa, așa că acum sunt mult mai puternic”, avea să scrie el pe blog imediat după coborâre.

Mulți s-au chinuit să-l descrie pe omul care voia doar să escaladeze. L-au găsit dormind într-o scară de bloc, după ce, cu o zi înainte, urcase și coborâse de la 4.400 de metri. L-au căutat în părdurile din Squamish, odihnindu-se într-un cort vechi de 15 ani. A luat-o pe calea drogurilor ușoare până când o alpinistă, Brette Harrington, l-a readus la liman.

• 2013, prima ascensiune singuratică, ”The Temptation of St. Anthony”
• 2015, Muntele Slesse, ascensiune, solo, iarna
• 2015, Cerro Torre, ruta de Nord, Patagonia
• 2016, Muntele Tuzo
• 2016, Torre Egger, Patagonia, iarna, solo
• 2017, Ha Ling
• 2017, Echo Canyon, prima ascensiune solo din istorie
• 2018, ”The Theft”, Columbia Britanică

Marc-Andre Leclerc urca pe munte doar pentru a trăi o aventură. Voia numai să se miște. Nu-l interesau performanțele sportive, recordurile, nu voia să dea interviuri. Mulți l-au întrebat dacă n-ar fi putut câștiga mai mulți bani. A răspuns un singur cuvânt: ”Posibil!” Atât! Peter Mortimer, un regizor, și-a dat seama de diamantul din fața sa. Doi ani de zile l-a urmărit, l-a filmat. Leclerc nu s-a simțit în elementul său. Stânjenit, a spus câteva cuvinte în 700 de zile. Nu avea conturi pe rețelele sociale, nu poseda telefon mobil!

Pe 5 martie 2018, Marc-Andre Leclerc și partenerul său de escaladă, Ryan Johnson, au urcat, cu succes, pe o rută nouă, prin Nord, pe Mendenhall Towers, în Juneau, Alaska. Pe 7 martie erau așteptați în tabăra-bază, dar nu au mai ajuns. S-a pornit în căutarea lor, însă vremea rea a făcut ca acestea să fie oprite vreme de patru zile. Atunci, echipele de salvare au găsit hainele lor în locul în care ar fi trebuit să înceapă coborârea. S-a presupus că au fost surpinși de o avalanșă. Corpurile lor n-au fost găsite, niciodată.

”Când sunt me munte, viața este extrem de simplă, de ușoară”, spunea Leclerc. Filmul despre el, ”Alpinistul”, rulează deja…

Sursă: Matt Skenazy, ”Ultimele zile ale lui Marc-Andre Lecrerc”

Sfânta şi Marea Joi din Săptămâna Patimilor. Tradiții, obiceiuri şi superstiţii în Joia Neagră sau Joimăriţa