Home | Formula 1 | O tăcere de neînțeles! Adrian Georgescu a analizat marea slăbiciune a celor de la McLaren

O tăcere de neînțeles! Adrian Georgescu a analizat marea slăbiciune a celor de la McLaren

Adrian Georgescu Publicat: 10 aprilie 2025, 9:04 / Actualizat: 10 aprilie 2025, 12:03

Oscar Piastri, Zak Brown şi Lando Norris / Profimedia

O tăcere de neînțeles. În F1 există un fenomen interesant. Red Bull și Max Verstappen sunt, deseori, cei care îndrăznesc, alegând setări extreme și strategii adaptate condițiilor. Într-adevăr, poate ar fi fost mai bine pentru ei să facă din start o mașină rapidă. Pe de altă parte, dacă ar fi făcut-o, campionatul s-ar fi terminat destul de repede.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

În același timp, McLaren, deși are mașina cea mai rapidă, e deseori doar echipa reactivă. Cea rapidă în aproape sesiunile de antrenamente și calificări, care se apără în cursă și apoi explică de ce n-a putut ataca.

Cum e, totuși, să ai cea mai rapidă mașină, dar să alegi să nu te lupți pentru victorie? Jacques Villeneuve are perfectă dreptate: ”Este de parcă n-ar vrea să câștige”.

Problema mea, ca urmăritor detașat și nepartizan al competiției, este că, în prea multe cazuri, nu există de fapt competiție. Există însă mereu calcule. Există un set de reguli interne care complică lupta. Există o colecție nouă de scuze și explicații, pentru după cursă.

Ce ar fi făcut Senna, de pildă?

Imaginați-vi-l pe Senna în ipostaza lui Lando Norris sau a lui Oscar Piastri din Japonia. Ce credeți, ar fi încercat să atace poziția liderului? Ar fi întrebat prin radio dacă are voie să treacă în față? Senna este cel care a spus: ”Eu nu concurez pentru locul al doilea”.

Reclamă

Că Senna nu a putut învinge, în zeci de cazuri, e una. Dar întotdeauna el a fost setat mental să încerce să treacă primul linia de sosire. Au trecut însă peste 30 de ani de când Senna și Prost se luptau liber între ei, din sânul aceleiași echipe, McLaren.

”Regulile Papaya” nu reglementează nimic

Părerea mea este că acesta e motivul pentru care McLaren nu a putut cu adevărat ataca titlul la piloți anul trecut. Ba chiar a fost aproape să-l piardă și pe cel la echipe. Anume, faptul că nu ia hotărâri clare, pe care apoi toată lumea să le asume și să le respecte. O scaldă, cum se zice.

Așa-numitele ”reguli Papaya” sunt o glumă. Ele spun, în esență, asta: ”Așa cum piloții McLaren au grijă să nu se acroșeze cu alți piloți, ei trebuie să aibă o grijă suplimentară să nu se acroșeze între ei”. Este ca și cum ai zice, la fotbal: ”Trebuie să facem cumva astfel încât să dăm mai multe goluri decât adversarul fără să ne faultăm între noi”.

Reclamă

Aceste reguli nu reglementează nimic. E ca și cum ai avea un pahar găurit sau o coasă fără lamă. Doar complică un sport care, în esență, e simplu și clar. Ori concurezi să fii primul, ori accepți din start că te poți supune deciziei de-a fi cel de-al doilea.

Ambele variante, dacă sunt asumate clar și de la început de toată lumea, sunt OK.

O tăcere de neînțeles

În cursa de la Suzuka, Piastri a cerut delicat permisiunea de-a trece înaintea lui Norris pentru a-l ataca pe Verstappen. ”Dacă Lando încă își menajează pneurile, cred că ar trebui să atace curând. Cred că am ritmul necesar să-l atac pe Max”, a zis australianul. I s-a răspuns, dacă așa ceva poate fi un răspuns: ”E ritmul lui Lando”. Piastri a insistat, după un timp: ”După cum am spus, am ritmul necesar să-l atac pe Max”.

Atunci s-a întâmplat ceva de neînțeles. Boxele au tăcut. Răspunsul n-a fost nici ”da, poți trece în față”, nici ”nu, stai acolo unde ești”. Dacă era oricare dintre acestea, era OK. Dar răspunsul a fost tăcerea.

Indecizia înseamnă slăbiciune

Or, această tăcere ascunde o mare slăbiciune. O decizie amânată la nesfârșit e deseori mai proastă decât una greșită, dar luată rapid. McLaren va trebui să ia cât mai rapid o decizie în ceea ce privește statutul celor doi piloți ai săi.

Anume:

1. Fie îi lasă pe piloți să se lupte liber între ei.

2. Fie desemnează un pilot principal și unul secundar.

Orice amânare în a lua o decizie în acest sens slăbește întreaga echipă. Și, prin recul, întreaga competiție.

Înapoi la Homepage