Formula 1 devine mai rigidă. La sfârșitul lunii ianuarie, FIA a anunțat echipele că, începând de la cea de-a noua cursă a prezentului sezon, MP al Spaniei, va intra în vigoare o directivă tehnică, TD018. Aceasta stabilește deformații statice maxime ale aripilor frontale mai mici față de cele tolerate anterior. Anume, o reducere de la o deformație maxim admisibilă de 15 milimetri la una de 10 milimetri. (Pentru explicații tehnice mai detaliate, citiți acest articol.)
De ce nu începând de la prima cursă a sezonului? Pentru că o modificare bruscă ale aripilor anterioare ar fi stricat proiectele aerodinamice, de aceea s-a dorit să li se lase timp echipelor să facă schimbările.
Această măsură reprezintă însă o răzgândire. În decembrie 2024, Nick Tombazis, directorul departamentului de monoposturi din cadrul FIA, spunea: “Le-am transmis clar echipelor, încă din 2022, că nu intenționăm să introducem noi teste pentru aripa frontală și ne ținem de această promisiune”. La câteva săptămâni după această declarație, FIA făcea însă anunțul că înăsprește legislația legată de deformarea aripilor flexibile.
Cum s-a ajuns aici?
Istoria aripilor flexibile în F1 e veche. O redăm doar din momentul în care Rob Marshall, care a lucrat 16 ani la Red Bull Racing, în poziții precum Chief Engineering Officer, a propus-o team-ului austriac. După câteva încercări, proiectul a fost abandonat. Apoi, în luna mai a anului 2023, a fost anunțată plecarea lui Marshall. În ianuarie 2024, el a început lucrul la McLaren, unde a devenit în scurt timp Chief Designer. Cam acum un an, aripile flexibile au fost introduse în joc de McLaren, ca parte a unui pachet revoluționar de upgrade-uri, apoi și de Mercedes.
Ferrari și Red Bull (ultima, nedezvoltând proiectul în care fusese pionier) au protestat, semnalând încălcarea regulamentului. Articolul 3.15.4 din Regulamentul Tehnic stipulează că deformarea maximă a elementelor aripii frontale nu trebuie să depășească 15 milimetri.
Avantajele aripilor elastice
Grație construcției dintr-o fibră de carbon specială, aripile flexibile se pot deforma, ceea ce se întâmplă odată cu creșterea vitezei. Astfel, pe liniile drepte, unde e nevoie de puțină apăsare la sol și de reducerea rezistenței la înaintare, unghiul aripii este mai mic. Revine la normal pe secțiunile lente, unde e nevoie de apăsare la sol.
Un alt avantaj? Deși înregistrările video arată clar că aripile se deformează la viteze mari, aceste deformări nu pot fi măsurate în atare condiții. Măsurătorile deformațiilor se pot face doar în condiții de repaus.
După Marele Premiu al Belgiei din 2024, FIA a montat camere pe ”nasurile” monoposturilor, care să înregistreze deformările aripilor. Înregistrările au fost relevante, dar nu au folosit la nimic. Era ceva de genul: ”Așa este, se îndoaie, dar nu știm cu cât”. Nu a fost luată nicio măsură și părea că nici nu se va lua. Caraghioslâcul suprem e însă că, de la anul, vor fi permise sisteme aerodinamice active, adică aripi nu numai flexibile, ci chiar mobile.
