Jocurile Olimpice 2020 | Paavo Nurmi, nouă medalii de aur. Cum și-a luat ”zborul” un atlet

Paavor Nurmi trecând primul linia de sosire la 5.000 m., în iunie 1924, la JO de la Paris

Profimediaimages

Pe 29 iulie 1928, Paavo Nurmi obținea, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, cea de-a noua și ultima sa medalie de aur. O făcea în cursa de 10.000 de metri, distanță cu care pornise la drum la Anvers, în 1920. Închidea, astfel, un cerc ce conținea zeci de trofee, dar și trei distincții de argint. Reușea un 30:18.8, record olimpic, aproape de 30:06.2, ”borna” mondială, dar, ceea ce era mai important era că trecea peste Vilho ”Ville” Eino Ritola, marele său rival. Tolvo Loukola, al șaptelea, și Kalle Matilainen, al optulea, certificau supremația atleților din patria lui Moș Crăciun. Era vremea ”Finlandezilor Zburători” cei care avuseseră în Johan Hannes Kolehmainen, un zugrav vegetarian, dublu campion la Stockholm, în 1912, la 5.000 și 10.000, idolul lui Nurmi, un glorios predecesor.

Venit pe lume la Turku, într-un alt secol, în 1897, și provenit dintr-o familie modestă, orfan de tată la 12 ani, Paavo Nurmi, unul dintre cei mai mari atleți din istoria Omenirii, a fost, la începuturi învățător. A uimit lumea în vara lui 1919, când, pe vremea când își satisfăcea stagiul militar: cu arma la el, cu muniție completă, cu un sac de nisip de cinci kilograme, a terminat atât de redede 20 de kilometri marș, unde n-a avut voie să alerge, încât superiorii l-au suspectat, multă vreme, că a trișat. Era membru al clubului ”Turun Urheiluliitto”, primise, deja, prima pereche de pantofi de alergare.

Cinci medalii de aur – primul sportiv cu un asemenea palmares!

În 1920, la Anvers, participa, pentru prima oară, al Jocurile Olimpice. Se ”încălzea” cu o medalie de argint, la 5.000 m, apoi urmau trei de aur, la 10.000 m., cros individual și pe echipe. Patru ani mai târziu, la Paris, ”finlandezul zburător” făcea rost de cinci medalii de aur, întâiul sportiv din istorie cu o asemenea performanță. După alți patru ani, la Amsterdam, Nurmi se retrăgea, nu înainte de a mai lua aur la 10.000 m., și argint la alte două probe. Per total, la Jocurile Olimpice adunase nouă medalii de aur iar de trei ori urcase pe treapta a doua a podiumului. Avea 31 de ani, se gândea la următoarea strigare, cea din 1932. Dar suedezii și germanii l-au acuzat că a primit bani pentru a alerga, nu a contestat acest lucru, însă, pentru că devenise profesionist, a fost suspendat, rămânând doar cu cele trei prezențe.

În 1952, la Helsinki, acolo unde Iosif Sârbu avea să aducă României prima medalie de aur din istorie, Comitetul Olimpic Finlandez a încercat să repare greșeala făcută cu 20 de ani în urmă și l-a desemnat să participe la ceremonia de aprindere a flăcării la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice. A prins a tremura, olecuță, când toți cei de pe stadion s-au ridicat în picioare, scandându-i numele. Apoi emoțiile l-au copleșit și mai tare când a cedat flacăra ”maestrului” Kolehmainen. El avea 55 de ani, Johan Hannes, 62.

S-a stins pe 2 octombrie 1973. Din 1921 până în 1925, vreme de patru ani, participase la 121 de curse și nu fusese, niciodată, învins! Prin 2012 a fost inclus în Hall of Fame IAAF.