Nogueira vs Bob Sapp

Am vorbit în primele două episoade despre două meciuri ce au însemnat începuturile MMA-ului, masculin respectiv feminin. Astăzi vom vorbi despre una dintre cele mai spectaculoase forme de MMA, un show inventat în vremurile antice și adaptat perfect de japonezi, așa numitele ”freak shows”.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Încă de pe vremea gladiatorilor, oamenii au avut plăcerea de a venea lupte între forțe disproporționate. Fie că era vorba de 1 contra 3, bărbați vs femei, pitici vs giganți, oameni vs animale și așa mai departe, freak show-urile au atras un număr important de oameni în arene. Japonezii au știut să adapteze perfect aceste nevoi ale oamenilor și au oferit câteva meciuri de-a dreptul epice.

LOCUL 8 – Nogueira vs Bob Sapp

Dacă UFC 1 a însemnat startul MMA-ului în forma modernă, greul acestui drum a fost dus de promoția japoneză Pride. Mână în mână cu celebrul circuit de kickboxing K-1, Pride a oferit meciuri antologice și a creat superstaruri mondiale din niște sportivi ce nu aveau o altă scenă de expunere, UFC fiind doar o promoție „underground”. Lansat la doar 4 ani de la UFC 1, în octombrie 1997, Pride a oferit o rețetă cu totul diferită față de UFC.

Japonezii au avut alte reguli, cum ar fi interzicerea loviturilor de cot dar permiterea loviturilor de picior la cap când adversarul este căzut. De asemenea, prima rundă dura 10 minute, iar celelalte două câte 5 minute, iar meciul se judeca per total, nu în sistemul pe runde ca în UFC. Pe lângă diferențele de regulament, Pride a venit și cu un concept diferit de meciuri. Confruntările nu se făceau în funcție de un clasament, ci mai mult după dorințele publicului. Astfel am ajuns să vedem unii dintre cei mai buni luptători din lume față în față cu unii sportivi ce debutau în MMA, sau aveau un palmares dezastruos.

Preferații japonezilor au fost însă uriașii. Aceștia erau puși să lupte uneori între ei, dar de cele mai multe ori cu adversari mult mai mici decât ei. Astfel am ajuns să avem celebrele ”freak shows” ce au oferit deliciul fanilor și au ajutat enorm la dezvoltarea și popularizarea MMA-ului la nivel mondial.

Reclamă

Fedor (1,83m), atârnat de mâna gigantului Hong-man Choi (2,18m)

Nu se poate face o listă de sportivi ce au participat în celebrele freak shows fără să îi menționăm pe:

1. Bob Sapp – 1,96m și 160kg, provenit din fotbal american
2. Akebono – 2,03m și 150kg, provenit din Sumo
3. Hong-man Choi – 2,18m și 160kg, provenit din lupte coreene
4. Zuluzinho – 2,01m și 180kg, provenit din vale tudo
5. Butterbean – 1,80m și 170kg, provenit din box
6. Takayama – 1,96m și 125kg, provenit din wrestling
7. Giant Silva – 2,18m și 175kg, provenit din wrestling
8. James Thompson – 1,96m și 120kg, provenit din rugby
9. Bobby Ologun – 1,85m și 100kg, vedetă TV
10. Semmy Schilt – 2,12m și 130kg, cu mențiunea că Schilt a ajuns apoi o legendă în Kickboxing, dar în MMA a avut un palmares de 26-14, pierzând printre altele 3 meciuri cu Yuri Kondo, care avea 1,80m și 77kg. De altfel, Schilt a ajuns să câștige primul titlu K-1 la 10 ani de când începuse să lupte în Japonia.

Meciul dintre Nogueira si Bob Sapp este exemplul perfect de freak show, atât prin natura celor doi luptători, ci și prin cum s-a desfășurat. La momentul meciului, în 2002, Bob Sapp abia apăruse pe scena luptelor din Japonia, și încă nu avusese cariera… să îi spunem unică, pe care viitorul i-o rezervase. Americanul câștigase primele 2 meciuri din carieră, prin KO în prima repriză. A urmat meciul cu Rodrigo Nogueira, cel care avea să ajungă o legendă a acestui sport.

Brazilianul nu era un începător, ca Sapp, având 16 victorii și 1 înfrângere la ora meciului și tocmai ce câștigase centura de campion în Pride la categoria grea, dar așa cum ne obișnuiseră japonezii, asta nu conta deloc. Practic, aceștia au pus campionul să lupte cu un colos cu 2 meciuri în palmares. Rezultatul a fost unul pe măsură.

Dacă de obicei freak show-urile se termină repede cu victoria sportivului mai valoros, aici lucrurile au fost puțin dramatice. Chiar la începutul meciului, Sapp îl ridică pe Nogueira de jos și îl trântește direct în cap, o manevră ce, fără exagerare, l-ar fi putut costa viața pe Nogueira. Sapp nu se oprește aici ci îl bate bine de tot pe Nogueira timp de 10 minute. Evident extenuat, americanul nu mai are energie să lupte și Nogueira îl prinde într-o tehnică articulară în runda a doua.

Un meci ce poate fi revăzut oricând. La 18 ani de la disputare, Nogueira vs Sapp rămâne un etalon greu de egalat în MMA-ul modern. Freak show-urile au fost, cum spuneam, o parte importanta din istoria acestui sport și, făcute cu cap, ar putea atrage un public important și în 2020, când MMA-ul a evoluat spre un sport ”regularizat” de tot felul de comisii. Dar să nu îi subestimăm niciodată pe japonezi. În MMA, ei au inventat apa caldă.

Citește și – Locul 10 – Royce Gracie vs Gerard Gordeau

Citește și – Locul 9 – Ronda Rousey vs Holly Holm