John Colum Crichton-Stuart, al 7-lea Marchiz de Bute, s-a născut într-o familie de aristocrați, descendentă din Prim Ministrul Marii Britanii. Logic, n-a avut nicio problemă financiară și, după ce a terminat ”Ampleforth College”, și-a dorit o carieră în sporturile cu motor. A preferat să fie prezentat drept Johnny Dumfries, fără a se făli cu titlul său de noblețe. A ”erupt” în 1984, în F3.
În 1986, Ayrton Senna nu l-a vrut drept coechipier pe Derek Warwick, așa că Dumfries a ajuns lângă brazilian, la scuderia ”JPS Team Lotus”, fiind considerat un pilot de mijloc. A concurat în 15 Mari Premii (n-a ajuns la Monaco), cu un motor ”Renault”, și a prins poziția a 13-a la final, cu trei puncte, acesta fiind unicul său sezon. A plecat, fiind înlocuit cu japonezul Satoru Nakajima, ca parte a înțelegerii ca scuderia să utilizeze motoarele ”Honda”.
N-a rămas departe de circuite și, în 1988, a câștigat Cursa de 24 de ore de la Le Mans, cel mai mare succes al carierei sale. După ce s-a retras, a intrat în topul celor mai bogați oameni din Scoția. În 2008, averea sa era estimată la 125.000.000 de lire sterline. Își petrecea vacanțele pe insula proprie și, cu câțiva ani în urmă, o vilă i s-a vândut cu 45.000.000 de lire sterline. În decembrie anul trecut, a fost acuzat că încălcat restricțiile Covid-19, deplasându-se pe Insula Bute.
Căsătorit de două ori, cu patru copii, Johnny Dumfries a decedat la 62 de ani.